Proiect de lege privind sistemul public de pensii pentru agricultori

(Articol publicat la Tribuna economica nr. 15 din 16 aprilie 2014)

Istoria se repetă

Pentru a încadra conceptual demersul nostru legislativ, facem referinţă la Karl Polanyi şi cartea sa Marea Transformare.  Polanyi arăta cum în societăţile umane necapitaliste, principiile ordonatoare nu erau cele ale pieţei, ci reciprocitatea şi redistribuţia, la care se adaugă şi statusul.  Deşi omenirea a avansat de-a-lungul secolelor şi a găsit mijloace de relaţionare din ce în ce mai sofisticate, aceste principii au fost menţinute mai întâi prin tradiţie, apoi prin dorinţa generală de evoluţie asemănătoare  într-o societate lipsită de mari disparităţi între indivizi.  Capitalismul, pe măsură ce s-a extins, a condus la înlocuirea acestor principii cu acelea ale pieţei libere, ceea ce conduce legic la polarizarea excesivă a bunăstării şi dispariţia coeziunii sociale, acel liant al oricărei comunităţi umane.  

Reciprocitatea se manifestă prin faptul că mai marele comunităţii (prin extensie, statul) care primea de la fiecare membru al comunităţii parte din produsele proprii, le împărţea la diferite ocazii tuturor din produsele comune, depozitate la dispoziţia şefului.  Nu toţi indivizii contribuiau în mod egal (cantitativ şi/sau calitativ) la „fondul colectiv”, dar prin aplicarea principiului redistribuirii, mai marele colectivităţii returna cantităţi diferite indivizilor, celor cu familii mai numeroase în grijă împărţindu-le proporţional mai multe produse.  Este evident că economia bazată pe grădinărit şi pe muncă în gospodărie îşi crea o reţea de relaţii sociale în virtutea  unor bune atitudini familiale şi a unei  bune vecinătăţi. Principiul larg al reciprocităţii ajuta la salvarea atât a producţiei, cât şi a susţinerii familiei. Prin redistribuire, se făceau cadouri nu numai celor care dădusera parte din  produsele proprii spre depozitare în folosul tuturor dar şi sub formă de cadouri locuitorilor altor comunităţi cu care se intra în contact.  Aceste daruri, făcute pentru respectarea unei anume etichete li se întorceau la diverse evenimente sub forme diferite.

Mai mult, tot Polanyi documentează procesul pauperizării ţăranilor odată ce pământul se tranzacţionează ca o marfă capitalistă.  Ţăranii englezi, începând cu secolul XVII, au fost împinşi de un astfel de fenomen în pauperitatea cu care ne înfioară şi acum romanele lui Charles Dickens (http://en.wikipedia.org/wiki/Inclosure_Acts).  

Justificare

Cititorul din 2014 se va întreba pe bună dreptate, de ce apelăm la Polanyi şi scrierile lui de acum 70 de ani pentru a justifica necesitatea introducerii unei reglementări privind pensiile agricultorilor?  Noi răspundem că pensiile agricultorilor sunt un mod de aplicare a celor două principii, redistribuire şi reciprocitate.  Aceste principii rămân valabile în orice societate din oricare epocă, inclusiv  a unui stat modern, preocupat de cetăţenii săi.  În societăţile capitaliste, aceste principii rămân şi mai actuale prin faptul că fără implementarea lor într-un fel sau altul, sărăcia va transforma ţăranii în suboameni.  

Întra-devăr, aşa cum am arătat şi în două articole publicate anterior în Tribuna economică, cea mai mare parte din locuitorii satelor deţin în proprietate suprafeţe de teren agricol extrem de mici, unele doar în perimetrul curţii din jurul casei, de unde îşi procură cele necesare traiului, practicând de fapt aşa numita agricultură de subzistenţă. Situaţia actuală din agricultură care se va schimba în acelaşi sens rapid în următorii ani prin liberalizarea vânzării terenurilor agricole spre cetăţenii şi persoanele juridice europene, fără limitare de suprafaţă, va scoate prin concurenţă produse mult mai ieftine expuse pe piaţa internă sau externă. Fără să luam în considerare problema gravă a  insecurităţii alimentare foarte probabilă să apară într-un interval de timp oarecare, ne vom gândi doar la tema noastră şi vom constata că agricultorul ce trudeşte la un  hectar ca să poată vinde  câteva roşii şi ceva verdeaţă, va fi pus în imposibilitatea de a mai comercializa mâna de legume, constrâns de produsele mai ieftine ale marilor ferme. Perspectiva celor săraci este sumbră, căderea acestora sub pragul limitei de demnitate umană fiind foarte probabilă. Evident ca aceşti mici şi foarte mici agricultori, azi la vârstă activă nu sunt şi nu vor fi capabili să se asigure în sistemul public actual de pensii unde contribuţiile lunare sunt suficient de mari iar pensia obţinută la anii bătrâneţii, aproape invizibilă. Cei mai mulţi se vor mulţumi să nu se asigure în speranţa că vor primi o pensie socială. Unii dintre aceştia se califică la plata impozitului agricol pe teren; la vârsta de pensionare nu vor primi însă pensie, întrucât regula de secole, aceea a reciprocităţii nu funcţionează. În cazul lor, în cazul României.

În plus faţă de principiile stipulate de Polanyi ca fiind la baza oricărei comunităţi umane, mai există o motivaţie pentru punerea în operă a unui sistem de pensii proiectat special pentru agricultori:

În prezent agricultorii în vârstă, calificaţi să primească o pensie din sistemul asigurărilor de stat sunt doar cei care au trăit înaintea revoluţiei în zone cooperativizate şi în numele cărora s-a achitat o contribuţie la sistem. Toţi ceilalţi nu primesc decât cel mult pensia socială. Această categorie a fost lipsită şi de acţiunea redistribuirii şi de cea a reciprocităţii, vechi de când Polanyi le-a cuprins cu gândul.

In 2008, Adrian Năstase a iniţiat o lege (la care a lucrat şi Smaranda Dobrescu) prin care a instituit un sistem public de pensii special destinat agricultorilor. Proiectul, votat de Parlament a devenit Legea nr. 263/7 nov. 2008. Printre primele legi abrogate de către Guvernul Boc a fost şi aceasta, pe motiv că este inutil să creezi un sistem special pentru fermieri; aceştia vor fi atraşi în sistemul public de pensii.  Cei 5 ani care s-au scurs de atunci au evidenţiat nu numai că nu au fost atraşi în sistem, dar bătrânii noştri cu palme bătucite au plecat de tot, discret, poate cu amărăciunea că de la stat nu poţi să aştepţi nimic. În acest timp, fermierii francezi şi nu numai aceştia îşi trăiesc neputinţele bătrâneţii ajutaţi de un sistem de pensii satisfăcător, organizat sub forma unei mutualităţi (reciprocităţi) cu statul. Acest sistem a stat de altfel la baza proiectului românesc aruncat la coş de către cei care au consimţit să şteargă Statul Social din practicile curente. Suntem siguri că a sosit momentul popularizării acestui sistem, cotat drept promisiune electorală în 2008. Considerăm că el trebuie să fie repus în atenţia generală şi pus cât mai repede în aplicare. Timpul lucrează răutăcios în defavoarea viitorilor pensionari din agricultură.

Practic propunerea legislativă a lui Adrian Năstase avea în vedere corectarea a două neajunsuri majore:

• pensiile actuale ale agricultorilor sunt plătite de către bugetul de stat, în timp ce actualii agricultori de vârstă activă contribuie, atâţi câţi o fac, la bugetul asigurărilor sociale de stat; astfel, contribuţiile agricultorilor de vârstă activă se redistribuie la alte categorii sociale; 
• actualii contribuabili reprezentau doar 2,5% din totalul existent. Ca urmare, practic întreaga populaţie activă din agricultură nu are asigurat riscul bătrâneţii, fiind apriori destinată la vârsta pensionării situaţiei de asistată social. Suntem in situaţia în care o serie largă de cetăţeni nu au asigurat riscul bătrâneţii. 

De aceea, legea a propus construirea unui  sistem de pensii pentru viitorii pensionari agricultori, care să le permită acestora plata unei contribuţii foarte reduse în condiţii de mutualitate cu statul. Mutualitatea se referă la o participare a agricultorului cu o treime din contribuţia lunară şi a bugetului de stat cu două treimi din aceasta. Un astfel de sistem, denumit „sistem mutual de pensii pentru agricultori” funcţionează de câteva decenii în Franţa, cu rezultate foarte bune.

La acea vreme responsabilii cu politica socială în perspectiva lărgirii din Uniunea Europeana au solicitat un astfel de sistem manifestându-şi susţinerea pentru prezentul proiect şi evaluarea modului în care fonduri Sapard ar putea fi folosite în structurarea noului sistem (Jerome Vignon). Era şi este o măsură de reformă structurală.

În ce constă acest sistem?

Cui se adresează

Sunt asigurate obligatoriu, prin efectul Legii, persoanele fizice care au  vârstele cuprinse între 16 şi 63 de ani, care locuiesc temporar sau definitiv în mediul rural, precum şi membrii de familie ai acestora şi care:

   a)deţin, sub orice titlu, terenuri agricole în exploatare sau sunt proprietari de terenuri forestiere, exploatări piscicole, animale, stupi de albine;

   b)desfăşoară activităţi agricole în gospodăria proprie, precum şi activităţi private nesalarizate în domeniul agricol, forestier, zootehnic, piscicol, apicol, sericicultură şi altele;

   c)sunt membre ale societăţilor agricole sau ale altor forme de asociere din agricultură.

   d) nu urmează cursuri de învăţământ

   e) nu beneficiază şi nu se încadrează pentru obţinerea în viitor a altor tipuri de pensie.

Contribuţii

Se propun prin această lege  5 tipuri de contribuţii lunare individuale: 10, 20, 30, 40 si 50 lei . În mod corespunzător, statul contribuie lunar pentru fiecare participant cu 20, 40, 60, 80 si 100 lei

Printr-o declaraţie anuală, participantul se angajează să plătească în anul următor unul din cele 5 tipuri de contribuţii; în mutualitate, bugetul de stat înregistrează în contul persoanei cele două treimi corespunzătoare.

Condiţii de pensionare

- vârsta :  57 de ani femeile şi 62 de ani bărbaţii;

- stagiul de cotizare: 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bărbaţi.

Consideram necesare la vremea aceea condiţii de pensionare mai puţin severe decât cele stipulate în Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, având în vedere speranţa de viaţă sensibil mai mică în mediul rural decât în cel urban.

Cuantumuri

Cuantumul pensiilor variază între 140 lei şi 421 lei (în termenii anului 2008), funcţie de tipul de contribuţie plătită conform unei variante posibile, luată în calcul la fundamentare. Contribuţiile anuale plătite pot varia de la 1 la 5, în timp ce pensiile variază de la 1 la 3, în funcţie de nevoile de trai, de posibilităţile economiei şi în corelaţie cu pensiile stabilite în baza Legii nr.19/2000. Formula de calcul folosită ţine cont de numărul de unităţi de contribuţie ale fiecărui contribuabil şi de valoarea unităţii de contribuţie stabilită anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, funcţie de posibilităţile economiei, dar ajustabilă cu rata inflaţiei.

Aceasta fundamentare şi propunere s-a făcut la nivelul anului 2008, pe datele din evidenţa Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Evident că o nouă fundamentare şi adaptare care să ţină seama de  numărul actual al  pensionarilor agricultori aflaţi în plată, de numărul anual al noilor intraţi în sistem şi al inflaţiei adăugate între timp, cât  şi de  coşul minim de consum specific traiului în mediul rural  ar trebui refăcute în baza aceloraşi principii la repunerea legii pe tapet.

Pensia minimă

Legea instituia o pensie minim garantată, corespunzătoare unei contribuţii minime şi unui stagiu de cotizare minim de 10 ani.

Cuantumurile pensiilor rezultate din formulă sunt corelate cu nivelul venitului minim garantat şi cu cel al ajutorului de şomaj, în aşa fel încât statutul de asigurat (pensia) să fie de preferat situaţiilor de asistat social. De acest principiu trebuie să se ţină cont la stabilirea valorii unităţii de contribuţie în cadrul bugetului de pensii elaborat anual.

Tipuri de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

Se prevede acordarea de pensii de invaliditate, de urmaş, ajutoare de deces, precum şi indemnizaţii de maternitate şi pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap.

Constituie stagiu de cotizare în sistemul de pensii pentru agricultori perioadele în care persoanele calificabile au plătit contribuţia individuală prevăzută de prezenta Lege.

Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul de pensii pentru agricultori se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte într-o moneda asupra căreia s-a convenit.

  Se acordă următoarele tipuri de pensii de agricultor: pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate, anticipată, de urmaş.

Asiguraţii sistemului de pensii pentru agricultori au dreptul, în afară de pensie, la tratament balnear în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă precum şi la ajutor de deces.

Pensia de agricultor poate fi cumulată cu  veniturile realizate din

desfăşurarea oricărei activităţi, indiferent de nivelul acestora de către copiii urmaşi, orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, nevăzătorii, pensionarii pentru limită de vârstă. Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate, dacă acestea nu depăşesc lunar 1/2 din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

În afara acestor drepturi de asigurări sociale, beneficiarii  vor putea obţine indemnizaţie de maternitate şi de creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani. Măsura va duce desigur la încurajarea natalităţii la sate.

Facilităţi speciale.

O mare facilitate adusă de lege celor: 1) aflaţi la vârsta pensionării dar care nu au stagii minime de cotizare necesare obţinerii unui tip de pensie şi locuiesc în continuare în mediul rural; 2) agricultorilor care împlinesc vârsta legală de pensionare într-o perioadă mai mică de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi; 3) agricultorilor din zonele necooperativizate care nu au contribuit ei sau nu s-a contribuit vreodată în numele lor, este posibilitatea oferită lor de a se asigura plătind retroactiv contribuţiile necesare obţinerii unei pensii pentru limita de vârstă într-o perioadă de până la 2 ani. Stagiile de cotizare astfel realizate pot fi valorificate pentru obţinerea pensiei numai după achitarea contribuţiilor corespunzătoare stagiului minim de cotizare necesar obţinerii pensiei pentru limită de vârstă.

Încadrare juridică

Juridic legea  prevedea crearea unui buget al pensiilor pentru agricultori, integrat în cel al asigurărilor sociale de stat, pe modelul bugetului de asigurări sociale pentru şomaj.

Veniturile acestui buget sunt constituite din  contribuţiile individuale ale asiguraţilor agricultori, din contribuţiile virate de stat în numele asiguraţilor, din eventuale subvenţii ale bugetului de stat şi din alte venituri (sponsorizări, etc.).

Cheltuielile bugetului sunt reprezentate de sumele necesare achitării tuturor pensiilor pentru agricultori, atât cele plătite conform vechii legislaţii, cât şi cele plătite în concordanţă cu prezenta lege.

Asceastă  lege instituie un sistem de pensii de tip PAYG bazat pe conturi individuale. Acest sistem, numit în literatura de specialitate NDC (notional defined contributions) este introdus deja în sistemul public de pensii (pilonul I), în ţări precum Suedia, Polonia, Estonia, Lituania etc.

Evidenţa contribuţiilor din conturile individuale se face doar scriptic pe baza contribuţiilor individuale acumulate şi a celor plătite de stat în numele asiguraţilor, înscrise automat în conturile individuale, odată cu plata contribuţiei personale. Bugetul de stat are doar obligaţia plăţii pensiilor în plată, conf. legii nr. 352/2004 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind pe sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Odată cu ieşirea la pensie a fermierilor  în temeiul acestei  legi, bugetul de stat va continua să susţină toate pensiile agricultorilor: unele în virtutea vechii legislaţii, altele instituite în baza formulei din actuala lege.

Prin intrarea în aplicare a prezentei legi, pensiile în plată în baza vechii legislaţii vor fi transformate conform formulei noi în unităţi de contribuţii, pentru a avea un tratament unitar şi a putea beneficia de majorările şi indexările acordate prin modificarea  valorii unităţii de contribuţie la aceleaşi date.

Impact bugetar

S-a realizat o proiectie bugetara folosind date statistice privind structura pe vârste a populaţiei, furnizate de recensământul populaţiei din anul 2002, precum şi elemente ale modelului PROST pentru modelarea sistemelor de pensii prin redistribuire; a rezultat  că efortul bugetar pentru implementarea acestui sistem şi finanţarea în paralel a vechilor pensionari în termenii aplicarii legii începând cu 2008 este: de cca 1 miliard lei în primul an , apoi în descreştere  în următorii 8 ani până la 400 milioane, urmând să creasca pe măsura intrării noilor pensionari în sistem până la incidenţa sumei de 1,3 miliarde în următorii 10 ani.

Modelul realizat a demonstrat că începând cu anul 2015, pensiile în plată vor fi doar cele propuse de prezenta iniţiativă legislativă, iar după cca. 16 ani de acordare a noilor pensii efortul de plată a pensiilor din partea bugetului de stat rămâne relativ constant (1,3000 mld. RON  in termenii pensiilor calculate la nivelul lui 2008.)

În elaborarea modelului s-a folosit premiza că noii intraţi anual în sistemul de pensii pentru agricultori în calitate de asiguraţi (5,9%) este aproximativ egal cu numărul celor care se pensionează anual (6,2%).

Avantajele noului sistem

În concluzie, sistemul prezintă avantaje clare pentru:

- viitorii pensionari agricultori care vor beneficia de o pensie de care nu puteau să se bucure conform reglementărilor actuale;

- guvernele viitoare şi societatea în ansamblu, care nu va avea sarcina asistenţei sociale a unui segment de cca.10% din populaţie;

- bugetul de stat va fi despovărat în următorii 11 ani cu valori cuprinse între 0,6 mld. RON şi 0,15 mld. RON din efortul financiar necesar plăţii actualelor pensii;

- dezvoltarea spiritului civic prin asumarea unor responsabilităţi proprii în asigurarea riscurilor proprii, în parteneriat cu statul;

- îndeplinirea cerinţelor europene de a asigura tuturor cetăţenilor mijloace de depăşire cu demnitate a perioadelor de risc;

- încurajarea natalităţii la sate, acordându-se pentru prima dată indemnizaţie de maternitate şi de creştere a copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani.

Conform cu discuţiile avute cu experţi europeni în domeniul pensiilor, eforturile bugetului de stat pentru plata noilor pensii ar putea fi completate de fonduri europene  de tip  SAPARD, această măsură fiind considerată o reformă structurală a sistemului de pensii.

Este un proiect social european.

SD & fCh