14.5.14

EUropa: Încotro?




Daca ne-am lua dupa discutiile romanesti despre europarlamentarele care bat la usa am crede ca toata povestea este o afacere a catorva familii de politicieni.  Putem gasi si explicatii--obstructionarea accesului (de exemplu, vezi cazul lui Radu Golban), neintelegerea mizei dincolo de salariile celor cativa europarlamentari, si nu in ultimul rand dezamagirea romanilor cu UE.  Pentru a ameliora aceasta stare de fapt, cu mijloacele si obiectivele asumate ale Grupului Prospectiv, includem aici un document care prezinta pozitia cea mai recenta a federalistilor EUropeni despre viitorul UE. Premiza acestui document este:
'Criza econmica declansata in 2008 continua sa testeze institutiile Uniunii Europene cu o intensitate fara precedent. Dezbaterea despre viitorul Europei s-a polarizat: Unii vor sa opreasca integrarea; altii militeaza pentru dezintegrare. Cei care cred intr-o unitate mai profunda si o Europa federala mai puternica au elaborat documentul "A Fundamental Law", care constituie modelul pentru reforma radicala. Acest document transforma Tratatul dela Lisabona in ideea intaririi si democratizarii guvernului UE. Pe de-o parte imbratiseaza uniunea bancara si fiscala, pe de alta, indica drumul democratic ce trebuie parcurs in vederea rezolvarii dilemei constitutionale europene.'
Acest document a fost realizat de membri federalisti ai Parlamentului European din cadrul Grupului Spinelli, din care face parte si Adrian Severin.





Resurse despre federalismul european:

6 comentarii:

F Ch spunea...

De cand am postat acest document m-am gandit la ce poate insemna federalismul pentru EUropa si Romania.

In conditii ideale, pentru EUropa, inseamna pace si prosperitate. In realitate, unitatea in diversitate poate fi doar un paradox la care trebuie mesterit tot timpul si care tocmai de aceea constituie o invitatie deschisa politicienilor nescrupulosi sa-l exploateze. De exemplu, prin unificarea unor politicii fiscale, se pot anula niste avantaje (la timpul asta doar teoretice in cazul Romaniei) ale tarilor din Est si accelera tendinta de diviziune a muncii la nivel european in urma careia Romania ar fi dedicata exploatarilor mineralelor si stocarii de deseuri, sa zicem.

Pentru Romania lucrurile sunt mai complicate. La nivel conceptual/pur rational, o EUropa federativa e cel mai bun lucru care i se poate intampla codasei natiunilor EUropene. Numai ca cei 7 ani de pana acum romanii au inregistrat un deficit masiv in raporturile cu UE. Cum si ce la poti cere in numele federalismului EUropean inainte de a incerca macar sa echilibrezi balanta?

Tot in Romania se pare ca avem si problema pierderii suportului intern de catre veteranul Adrian Severin. Se vor gasi multi sa spuna ca acesta ar fi trebuit sa procedeze intr-un fel sau altul, dar asta pierde din vedere capitalul social si intelectual acumulat de acesta. Eu unul sper ca dl. Severin va continua seria comunicarilor publice in care publicul poate afla ce si cum--mai ales zonele in care a influentat specific lucrurile in sensul recunoasterii dreptatii cauzelor romanesti. Cred ca romanii trebuie sa inteleaga relevanta europarlamentarilor si comisarilor ce reprezinta Romania, in sensul investirii si monitorizarii activitatilor acestora cu maxima grija si consideratie.

https://www.facebook.com/adrian.severinmep/posts/450442511767106 spunea...

Adrian Severin Dle Prospectiv, evaluarea virtuților federalismului european din punctul de vedere al României, presupune și analiza alternativelor. Pe scurt, acestea sunt: continuarea prezenței românești în actuala formă a UE (eventual ușor dezvoltată); ieșirea din UE; realizarea unei alte forme de integrare în interiorul sau în afara actualei UE.

Nu mă pot referi aici la toate. De aceea mă limitez a zice că actuala UE este o federație (incipientă) slabă cu instrumente de intervenție masivă a statelor membre în procesul decizional. (Unii consideră că, de fapt, nici nu putem vorbi, încă, despre o federație, noi având de a face, mai degrabă, cu o confederație.)

Din acest motiv în UE concursul dintre (statele-)națiuni nu a încetat. În trecut acest concurs a dus la război. În prezent războiul dintre statele membre dus cu mijloace militare este evitat dar el se poartă cu mijloacele concurenței economice. Transformarea "războiului economic" în război pur și simplu se asigură prin dominația politică a ansamblului uniunii de către una sau două state protagoniste.

Într-un asemenea concurs în care egalitatea juridică formală este negată permanent de disparitățile reale de putere economică, politică și chiar militară, "națiunile codașe" (prin care dvs înțelegeți România, deși, în ciuda prejudecăților curente, nu ea este la coada UE) nu au decât "șansa" de a se supune, de a pierde. În loc ca, printr-un mecanism federal de redistribuție nu a averii ci a mijloacelor de a face avere, cei mai avuți să transfere resurse celor mai puțin avuți spre a realiza coeziunea ansamblului, la ora actuală, printr-un mecanism inter-guvernamental celor care au li se mai dă iar celor care nu au li se ia și ceea ce au.

Dacă am ieși din UE ar fi și mai rău sau, pe termen, mediu și lung, tot atât de rău. Soluția este, deci, o altă UE. Nu mai mult din actuala formulă europeană ci o altă formulă. Care? Cea federală! Nu este vorba despre federalizarea statelor europene ci de europenizarea lor. După cum nu este vorba nici despre regionalizarea Europei ci despre europenizarea regiunilor. Într-o asemenea UE, nu unificarea sau armonizarea politicilor fiscale ar fi pe terment scurt principalul atu al României ci politicile de coeziune economică, socială și teritorială, susținute prin fonduri de coeziune adecvat dimensionate și distribuite dintr-un buget "federal" alimentat inclusiv din surse proprii și apt a folosi mai eficient banul contribuabilului.

România riscă să devină o economie de sucursale (a și devenit de altfel) ori o groapă de gunoi sau un lagăr de concentrare pentru romi numai într-o Europă germană sau franceză sau britanică... Dimpotrivă, ea va putea prospera și reduce decalajul față de "fruntașii" continentului, numai într-o federație stimulată și susținută de o Germanie europeană, de o Franță europeană etc.

Românii trebuie să gândească la aceasta acasă și să lupte pentru aceasta la Bruxelles. În acest scop, printre altele, vor trebui să înțeleagă atât relevanța liderilor lor potențiali cât și eforturile pe care alții le fac spre a scăpa de influneța și insistența liderilor lor relevanți. Cazul meu este un exemplu. Pentru că am reușit să pătrund în "cercul interior" și am avut îndrăzneala să exprim acolo opinii românești, am fost înlăturat. Ca dovadă, după plecarea mea nici un român nu mi-a luat locul. Nu pentru că nu ar fi făcut față ci pentru că nu s-a mai permis. Dacă românii se bucură de asta, se bucură de răul lor și își merită soarta.

Grupul Prospectiv spunea...

Da, dl-e Severin, pana acum, ne intersectam exact aici, cred eu: "La nivel conceptual/pur rational, o EUropa federativa e cel mai bun lucru care i se poate intampla codasei natiunilor EUropene." Cu exceptia tehnica a pozitiei relative--nu codasa, ci penultima.

Sa inteleg totusi ca drumul catre acel "mecanism federal de redistribuție nu a averii ci a mijloacelor de a face avere" duce prin ceea c e romanii ar percepe ca cedari aditionale? Sau ar fi cazul ca romanii sa vada un semn ca ce s-a cedat pana acum n-a fost exclusiv in folosul centrului EUropean?

Deci eu incerc aici sa introduc 2 paliere aditionale la cel rational de pe care foarte bine argumentati: cel emotional/inspirational/simbolic, respectiv cel material. Am impresia ca aici suntem deficitari si asta-i valabil inclusiv pentru activitatea europarlamentarilor/comisarilor romani de pana acum. Stiu, se poate spune ca romanii "își merită soarta", dar asta chiar ca ar arunca toata discutia in masinaria darwinismului social, insa asta ar fi ce numesc eu cop-out.

https://www.facebook.com/adrian.severinmep/posts/450442511767106 spunea...

Adrian Severin: Dacă discutăm despre situația actuală a românilor în UE nu putem spune că ea este în exclusivitate consecința faptelor lor. Am mai spus-o: România este prea mare pentru o Europă atât de mică. Evident este o metaforă. Ea explică, însă, de ce românii care încearcă să aibă un cuvânt de spus în numele națiunii române dar și în spirit european (românesc) deranjează. În consecință se încearcă îndepărtarea sau reducerea lor la tăcere. Este un adevăr indiscutabil. Desigur, se aduc tot felul de motive pentru a se justifica asemenea gesturi. Sunt convins că în contextul actual, asemenea altor națiuni, și românii trebuie să respingă fără discuții asemenea susțineri. Pentru moment ceea ce trebuie să ne intereseze este doar prezența românilor în poziții de influență. Așa cum nici alții nu își retrag reprezentanții doar pentru că nu ne plac nouă, așa nici noi nu trebuie să îi promovăm sau retragem pe reprezentanții noștri numai pe criteriul simpatiei străinilor. Când lucrurile se vor mai îndrepta și discriminările sau prejudecățile negative la adresa noastră se vor mai domoli, vom putea nunața această atitudine. În prezent, însă, susținerea compatrioțior în afară trebuie să fie absolută chiar dacă ocazional este irațională. Compensația unei asemenea atitudini trebuie să rezide în creșterea exigenței interne.

Cât privește "cedările adiționale", nu cred că lucrurile se pun în acești termeni. Nu cedăm nimic. Punem ce este de pus în comun pentru a obține un câștig comun. Până acum aportul nostru a fost în folosul centrului sau, mai bine spus, a ansamblului, deși acest lucru nu a fost apreciat cum se cuvine la centru. La propriu și la figurat România a fost un contributor net în UE. Problema se pune exact invers: noi am pus active în comun iar alții le-au folosit mai mult în folosul lor. Această situație nu mai poate continua. De aceea trebuie schimbată filosofia construcției europene. După ce o vreme am folosit formula "este nevoie de mai multă Europă iar nu mai puțină", acum am propus o nouă formulă și anume "nu este nevoie de mai multă Europă ci de o altă Europă". Am constatat că și "prietenul" Martin Schulz a preluat formula, desigur fără să mă citeze.

https://www.facebook.com/draput/posts/642727742477898 spunea...

Fogarassy Paul:
Stimate Domnule Adrian Severin, imi cer scuze daca eu sunt un inginer care judeca binar, dar problema includerii Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen ridica pentru mine doua probleme:
1. Daca si Romania, si Bulgaria doresc intrarea in spatiul Schengen, de ce nu desfiinteaza punctele de control de la vama comuna pentru a aplica bilateral deja ceea ce isi doresc ?! Oare nu exista interese interne ca cele doua tari sa ramana in afara ?!
2. Romania si Bulgaria nu pot pur si simplu bloca functionarea UE prin veto continuu pana la ridicarearea sanctiunilor !? pentru ca nu stiu cum altfel pot fi interpretate. Controlul excesiv la frontiera impotriva tarilor care ne blocheaza chiar nu este o solutie ?

Va multumesc cu respect daca imi puteti explica si mie in cuvinte simple. Cu stima.


Adrian Severin:
Dle. Fogarassy, vă răspund pe puncte.
1. Desființarea frontierei dintre România și Bulgaria ar fi o sfidare care nu ar rezolva problema ci ar crea complicații inutile. În general, o "cooperare avansată" între România și Bulgaria în interiorul UE nu ar reprezenta un cumul de atuuri suficient spre a crea un pol de putere influent. Nu știu ce aveți în vedere când vorbiți de "interese interne". Dacă vă referiți la interese din interiorul UE sau Occidentului euro-atlantic, răspunsul este că din punct de vedere occidental hotărârea de a integra deplin România în structurile și în lumea euro-atlantică nici astăzi nu este luată. Noi am intrat, ca să zic așa, prin "efracție" în "casa Occidentului / euro-atlantică" (acesta este meritul prea mult hulitei noastre elite politice de din anii 1990-2007) și am răsmas acolo ca un nepoftit tolerat gata a fi aruncat în stradă în orice moment. Criza ucraineană sau, mai bine spus, criza realțiilor dintre Occidentul euro-atlantic și Rusia, folosită cu inteligență de România, ar putea îmbunătăți esențial acest statut și rezolva problema acceptării. Din păcate elita noastră politică actuală este probabil cea mai slabă din istoria României.
2. Desigur că sunt mijloace politico-diplomatice (cele sugerate de dvs și altele) și juridice (o acțiune la Curtea europeană de justiție) pentru a restabili drepturile României în UE și a lupta împotriva discriminării și abuzurilor a căror victimă este. Pentru aceasta ar fi nevoie însă, ca aceia care acum conduc România: a) să fie competenți, curajoși și patrioți; b) să nu aibă vulnerabilități personale (acte de corupție, plagiate, relații de afaceri delicate etc.); c) să aibă susținere populară internă, nefiind astfel dependenți cvasiexclusiv de susținerea externă. Or, nu este cazul.


Fogarassy Paul:
Va multumesc cu stima pentru explicatii.

Totusi, nu inteleg de ce relatii de tip Schengen intre Romania si Bulgaria ar putea fi considerate "sfidare". Doar Parlamentul European este de acord ca indeplinim conditiile. Pe de alta parte, relatiile de genul propus (desfintare punct de control) intre tarile europene nu cred ca trebuie "aprobate"; gresesc !?

Sugeram ca exista interese in interiorul Romaniei sau al Bulgariei pentru ca situatia umilitoare sa persiste.

Referitor la afirmatia Dumneavoastra ca integrarea noastra deplina nu este INCA luata, ma mira profund. Faptul ca exista tari de mana a doua, este incontestabil, dar acest lucru este negat cu delicatete. Atunci cand devine subiect deschis de discutie problema devine grava pentru ca se neaga esenta constructiei europene (nu stiu sa spun altfel si acum suna a cliseu).




https://www.facebook.com/draput/posts/642727742477898 spunea...

Dan Lascu:
Eu zic să nu așteptăm să fim aruncați în stradă. Dacă tot am intrat "prin efracție" zic să ne cerem frumos scuze și să ne retragem elegant. Poate Uniunea Euroasiatică va oferi perspective superioare de dezvoltare economică. Că "efracția" asta a "elitelor politice" ne-a costat a dracului de mult în termeni de calitate a vieții și economici. În statisticile oficiale câștigurile românilor sunt exact al nivelul din momentul aderării (probabil mulțumită creșterilor din vârful piramidei, pentru că în zona de mijloc a ei au scăzut cu 30-35%) în timp ce prețurile bunurilor și serviciilor esențiale pentru viață ne plasează undeva în top 5. Pentru susținerea efortului "de integrare" statul român a crescut și a tot crescut fiscalitatea în timp ce pachetele de servicii prestate s-au subțiat până aproape de dispariție. Criza din Ukraina domnule Adrian Severin nu pare a ne aduce absolut nici o oportunitate, doar o reprioritizare a bugetului tot împotriva intereselor românilor. În timp ce obligațiile legale de a aloca 6% pentru educație, 6% pentru sănătate, 1% pentru cercetare sunt amânate la nesfârșit, vom găsi 2% pentru a mai cumpăra de la britanici niște copăi pe post de fregate sau de la portughezi niște cotețe pe post de avioane. Spuneți că ne-ar arunca pe stradă în orice moment? Sunt 100% de acord cu dumneavoastră domnule Adrian Severin, dar unde altundeva mai găsesc ei, de cumpărat, o "elită politică" la 1$ legătura de-o duzină? Asta-i oprește pe ei, nu înțeleg însă ce ne oprește pe noi.

Fogarassy Paul:
Dan, Romania are puntile de retragere taiate. Poate ca am fi putut sa ne orientam spre Rusia acum 25 de ani, dar azi e tarziu. Oricum, orientarea rasariteana de la acea vreme este doar ipotetica; rusii sunt cei care ne-au facut cele mai mari rele istorice, si nu cred ca vreun om intreg la minte regreta orientarea noastra occidentala.

Ceea ce ne-a facut UE, a fost facut cu mana noastra, lucru care nu s-a intamplat in Polonia, de exemplu. De ce pe noi ne-au executat si pe Polonezi nu, are (cred eu) explicatii multiple.



Un Prospectiv:
Dan Lascu, iesi doar cu picioarele inainte daca n-ai deja la momentul iesirii o alternativa de recuplare la sistemele vitale globale.

Uite ca Rusia e aproape scoasa si incearca sa se recupleze cu China. Am sa intreb, cu ce discount?! Sa nu mai vorbim de alte privatiuni.


Un Prospectiv:
Paul Fogarassy, eram orientati bine mersi catre Rusia acum 25 de ani. Altfel nu-mi pot explica prea multe chestiuni incepand cu decembrie 1989 si terminand cu colapsul URSSului. Nici China nu era ce a devenit recent. Asa ca as avea mai multa incredere in cele facute de romani imediat post-1989.

Ca o parere personala, Iliescu ar fi trebuit sa-si dea demisa/paseasca planul I odata cu destramarea URSS.


Dan Lascu:
Chiar aveți impresia că nu realizez asta? Sacrificarea economiei ca și condiție principală a aderării a avut clar acest scop. Soluții însă există, sunt foarte atent dacă Argentina va reuși până la urmă să acceadă în BRICS. Uniunea Europeană este foarte mult supraevaluată propagandistic. Nici chiar o uniune UE & USA (TTIP) nu este chiar atât de competitivă pentru o confruntare (economică) cu China-India-Rusia. Plus că presupune o întoarcere în timp, în termeni de drepturi civile, undeva înainte de Revoluția Franceză. Este o opinie personală, dar eu cred că nu va trece mult timp până vom regreta perioada neagră 1982-1989, că restricțiile atât dpdv economic cât și din cel al drepturilor și libertăților civile vor fi mai cumplite decât tot ce a cunoscut istoria ultimelor trei secole.

Un Prospectiv:
Dan Lascu, BRICS nu (mai) exista. Exista doar China si ce si cum reuseste aceasta sa construiasca. Poate fi o continuare a capitalismului vestic, in care caz ai de-a face cu o simpla trnslatie a centrului de greutate. Sau altceva.

Oricum, India nu va incapea in nicio companie, iar Rusia va trebui sa accepte cel mult rolul de vioara a 2a/furnizor privilegiat al Chinei.