Criza economica financiara si pensiile cu capitalizare

Intr-un sistem de pensii pay-as-you-go (PAYG) sustenabilitatea este legată de dezvoltarea PIB și în egală măsură de numărul de salariați și de salariul acestora. Acest fapt nu doar că are sens economic întrucât nevoile pensionarului sunt legate de volumul de bunuri și servicii disponibile, dar oferă și mai multă fiabilitate. În timp ce rata profitului pe piețele financiare fluctuează drastic și impredictibil, venitul național și salariile se modifică relativ mai lent.
Problema unei sustenabilități mai mari a sistemului PAYG este mai puțin controversată decât cea a presupuselor randamente mai mari ale schemelor de pensii  capitalizate. În mod semnificativ rate mai mari de rentabilitate sunt citate adesea ca un avantaj presupus al sistemelor de pensii capitalizate integral. În timp ce performanțele cerute în PAYG se împlinesc în dependență directă de creșterea salariilor și a numărului de contribuabili, investițiile financiare din schemele cu capitalizare pot aduce beneficii mai mari datorita randamentelor mai mari ale pieței de capital.. Prin urmare, viitorii pensionari care au luat parte la un sistem PAYG ar pierde în mod semnificativ dat fiind incertitudinea veniturilor viitoare.

În special spre sfârșitul anilor 1990 stimulate de o lunga perioadă de performanțe excesive ale investirii capitalului, s-au dezvoltat în populație asteptări exagerate privind randamentele investiționale. Riscurile pieței de capital au fost subestimate în mod semnificativ.

În urma masivei scăderi a pieței de valori la începutul anilor 2000 și a prăbușirii acesteia în 2008, un anumit recul al optimismului a avut loc, dar așteptările unor randamente mari au continuat să prevaleze.

OECD realizează periodic simulari de randament care par a se baza pe ipoteze nerealist de mari de profit investițional, poate și pentru că ipotezele au fost făcute pe baza unor perioade de observație nereprezentative. O analiză bazată pe o verificare empirică  indică însă rate îndoielnice ale profiturilor fondurilor de pensii acum și în viitor, având în vedere plauzibilitatea ipotezelor și evoluțiile pieței de capital. În primul rînd o ipoteză prea optimistă a profitului este datorată  calcului de profit pe termen lung, când se presupune că rezultatele perioadelor negative vor avea timp să fie compensate de activitatea pozitiva a burselor și pieței de capital în general.Astfel, Evaluarile OECD din 2009 au luat în considerare o perioadă de rulare a fondurilor timp de 45 ani,  perioadă neuzuală luată în calcul de autorii evaluării Rezultatul probabil că a uimit și autorii întrucât acesta a relevat că  bazându-se pe ultimii 25 ani dinainte de 2006, prognoza obținută arată că activele ajustate cu inflația  bondurilor  unui deponent se pot dubla la fiecare 13 ani si a acțiunilor la bursa la fiecare 9 ani.
Atunci când se utilizează date istorice pe o perioadă lungă de timp, mai degrabă decât perioadele de observație relativ scurte și non-reprezentative, devine evident faptul că este necesară o estimare mult mai sobră a așteptărilor viitoare de profit. În acest fel nu numai ca presupusul avantaj al rentabilitatii schemelor de pensii  se dovedește nefondat dar se dovedește și că asumpțiile rentabilității pe termen lung a fondurilor de pensii capitalizate au nevoie de o diminuare substanțială. Aceste concluzii au în vedere în special perioadele încă necunoscut de lungi ale deflației în care nu se stie daca randamentul poate acoperi măcar diferența până la valoarea nominală inițiala a depunerii.

David Mum, seful Departamentului de cercetare al Uniunii salariatilor privati din Viena a calculat rentabilitatea bruta totala pe baza datelor istorice din SUA din 1927, a „portofoliilor echilibrate” (50% acțiuni, 50% bonduri) pe o perioadă de investiții de 40 ani. Rata totală medie brută  a portofoliului echilibrat a reieșit a fi de 4,2%, cu 3,6 puncte procentuale sub valoarea folosita ca baza empirica a simulării randamentelor de catre OECD. Chiar dacă economia nu avea anvergura prezentă în anii luați în considerare de către David Mom, deflația actuală ar compensa eventualul pesimism al calculului. Așadar, să presupunem că la nivel mondial rata anuală ar fi în medie de 4,2%

Mai mult decât atât, diferența empirică dintre rentabilitatea brută medie reală și creșterea medie a PIB-ului  real s-au dovedit a fi foarte mici: Creșterea medie a PIB-ului real al SUA față de aceeași perioadă este de 3,6 la sută, mai exact cu 0,6 la sută mai mică decât randamentul empiric total brut pe investiții echilibrate. Prin urmare, diferența este atât de mica încât randamentul efectiv mediu - după deducerea costurilor e posibil să dispară. Nu ținem seama însă ca costurile de administrare a fondurilor cu capitalizare ar trebui sa fie mai mici decat cresterea medie a PIB. Realitatea este însă mai severă, în sensul că costurile de administrare sunt din ce in ce mai mari iar numarul contribuabililor în timpul crizelor prelungite, cum este cea prezentă se diminuează cu un procent egal cu rata de creștere a șomajului.

. Acest lucru înseamnă că nu există dovezi pentru  rentabilitatea sistemelor cu capitalizare în SUA, în ciuda fazei sale lungi de dezvoltare liberă și în ciuda piețelor sale financiare foarte avansate.

Ipotezele de bază cu privire la randamentele  viitoare efective reale necesită, prin urmare, o corecție substanțială în sens descendent, ceea ce ar avea implicații considerabile pentru sume anticipate de pensii capitalizate. Ca o aproximare brută, la o reducere de rentabilitate a unui punct procentual, rata de înlocuire, care este procentul de pensie al unei persoane la veniturile sale de pre-pensionare, ar scadea cu mai mult de 20 la sută. Ratele realiste de rentabilitate preconizate, determină astfel pensii capitalizate substanțial mai mici și în funcție de ponderea părții capitalizate rezultând un total de pensii în mod corespunzător mai mici. Acest lucru este de o mare importanță pentru evaluarea caracterului adecvat pe termen lung a sistemelor de pensii, precum și pentru evaluarea durabilității lor financiare.

 Criza din 2008 ale carei efecte înca nu au apărut în totalitate a dovedit pentru sistemele de pensii următoarele neajunsuri, vizibile sau accentuate în special în perioadele de șomaj.
1 . Sistemul PAYG devine nesustenabil în special în perioade de austeritate cand salariile sau veniturile scad si când numarul de contribuabili scade datorita somajului. Sistemul public de pensii, însă implică un contract între stat și contribuabil, motiv pentru care cel puțin în sistemele bazate pe echitate (nu pe formula ultimilor ani)  pensionarul nu este prejudiciat; pensia preconizată ii va fi acordata, riscurile fiind suportate de stat prin transferuri de la bugetul de stat. Deficitul bugetului consolidat creste cu atât mai mult cu cât chiar înaintea crizelor acesta era dezechilibrat prin deficit. Elementul care  ilustrează în formula de calcul performanța economică anuală va trebui să rămâna constant, indiferent de regresul economiei. Altfel, pensia publică are fluctuații cu atât mai mari și dezavantajoase cu cât inflația sau deflația luate in calcul la alcătuirea bugetului anual sunt mai semnificative.

2  Sistemele de pensii private cu capitalizare sunt supuse unui cumul de riscuri care lucrează toate în sensul dezavantajării contribuabilului dacă legislația nu prevede o mențiune relativă la pensia minim garantată. Factorii defavorizanți sunt:

·       Șomajul

·       Deflația

·        Căderea piețelor și crizele bursiere

·       Lipsa de investiții avantajoase

·       Management ineficient

·       Costuri prea mari de administrare a fondurilor, volatilitatea globală a prețului activelor

·       Criza bancară

·       Hazard moral: fraudă, pensie prost vândută, investiții excesiv de riscante, etc

·       Costul administrării unui cont individual este mai mic în perioada de început, crescând în timp proporțional cu valoarea activelor. La acest cost se adaugă si procentul din contributia lunara a fiecarui contribuabil. Costurile de administrare sunt elementul la dispoziția administratorilor să facă departajarea  între o pensie finală cu o rentabilitate pozitivă sau negativă. Ar putea si deflația să acționeze în același sens, dar e greu de presupus că acest risc ar fi preluat integral de custode sau de administratori

Asadar, o concluzie pe care indraznesc sa o expun este aceea ca fondurile de pensii cu capitalizare nici macar pe perioade lungi de timp(40 ani) nu sunt sigure ca vor fi rentabile daca intervin evenimente (riscuri) din cele mentionate mai sus.

În 2000 Polonia era în etapa de campanie pentru pensiile private bazate pe contribuții definite când noi elaboram prima formă a legii pensiilor private. Personal am beneficiat de sfatul unui profesor la Harvard care a stat un an de zile în România în acest scop. Am primit vizita lui Jose Pinnera, părintele pensiilor private din Chile și viitor consilier al lui Bush jr cu care am organizat seminarii și discuții la televiziuni. Am fost cu totul capacitată și convinsă că legea este necesară având în vedere rata mică de înlocuire din sistemul public și raportul extrem de defavorabil dintre lucrători și pensionari precum și șomajul mare, constant. Bugetul public de pensii era în deficit de doi ani și modelele noastre arătau că așa va rămâne. Așadar legea prezentată de mine în guvernul Isărescu dirija o parte din contribuția datorată sistemului public pentru obținerea unei pensii PAYG către capitalizare în speranța investirii cu înțelepciune a acestor bani și înmulțirii lor. Ideea era ca din cele doua componente ale pensiei, una din sistemul public și cealaltă obținută la vârsta pensionării din sistemul privat să rezulte o pensie individuală superioară vechii pensii obișnuite. Cum statul nu putea administra un proces de investiții legea prevedea ca administratori privați să facă acest lucru în baza unor reglementări de detaliu și cu autorizare , supraveghere și control din partea Comisiei speciale pentru pensiile private. În momentul 2004 PSD nu a fost de acord să implementeze această lege, propunându-mi mie în calitate acum de președintă a Comisiei de specialitate din Camera Deputaților să conduc o mică comisie care să parcurgă încă odată legea cu toți colegii în scopul obținerii acordului tuturor partidelor. Zis și făcut. Am urmat singură sau în grup cursuri la Budapesta, Londra, Elveția pentru legislație, administrare, actuariat. Legea a trecut prin parlament susținută de mine în 2004, pusă de acord cu reprezentanții tuturor partidelor. Între timp am scris împreună cu consilierul meu Mihai Șeitam prima carte româneasca despre pensii private. În acel moment legea prevedea un singur comision de administrare  aplicat și anume un procent lunar din contribuție de sub 1%. Sub regimul Boc, si presiunea mediului de afaceri ce dorea să se angajeze in munca de administrare de fonduri de pensii, legea s-a modificat în mai multe locuri, dar într-unul, in mod esential: Comisionul de administrare avea acum doua componente, adica un procent din contribuția lunară și un procent din totalul activelor din contul personal al fiecărui contribuabil. Cu cât activele din contul individual creșteau cu timpul, acest comision devenea din ce în ce mai mare. Nu mai eram în politică, nu am avut cum să intervin. Un timp, un an sau doi rentabilitatea a fost încurajatoare, adică în jur de 10%. În 2015 aceasta era de 7,37% si a scazut in continuu pana in septembrie 2016 cand rentabilitatea medie ponderata a ajuns la 4,76%.

Este momentul în care să ne gândim că fenomenele cumulate de șomaj ridicat, salarii mici, deflație și comisioane în creștere nu mai pot asigura o rentabilitate pozitivă peste ani, când va veni vremea pensionărilor din sistemul cu capitalizare.
De aceea, în aceste condiții diferite de momentul elaborării legii si greu de prevăzut, am abordat problema utilității menținerii acestor fonduri în formula actuală care nu oferă siguranța unei rentabilități pozitive.

                                                                                                                   S.D

Referinte:

Why The OECD And The European Commission Should Significantly Lower Their Assumptions For Returns On Pension Funds by Erik Türk and David Mum

Pensii Private, Smaranda Dobrescu, Mihai Seitan Editura juridica 2005