Michel Onfray: Timpul lui Proudhon, Anarhia pozitiva

Împotriva celor care consideră că liberalismul este un orizont insurmontabil, filosoful Michel Onfray ridică, cu ocazia publicării "Dicționarului Proudhon" (Aden), steagul negru al anarhiei.

Toată lumea știe că impregnarea creștină a lăsat urme dupa  mai mult de o mie de ani de creștinism în format de conștiința a puterii, astfel încât non-credincioși, agnostici, atei, dar, de asemenea, anti-creștini, dizidenți, rationalisti activiști rămân modele dependente ale gândirii moștenite de la această religie. Același lucru se întâmplă și cu două secole de marxism care au aburit mintea și adesea pătrund inca în analiza politică contemporană.

Marxismul a dominat de când Prima Internaționala a permis lui Marx să elimine prin toate mijloacele, inclusiv cele mai puțin oneste, reprezentanții unui socialism libertarian, cu alte cuvinte, socialismul lui Bakunin și Proudhon. Comuna nu era marxista, iar Marx nu înțelegea Comuna. Dar Versailles a ucis 20.000 de comunarzi. Deci, Thiers și poporul său au decapitat socialismul libertarian în Franța: desi folosind viclenia in explicatii, Thiers nu știa că astfel a deschis un bulevard lui Marx și marxiștilor ...

Joc periculos

Revoluția rusă din 1917 a marcat triumful lui Marx pe terenul european. Modalitățile comunismului său au fost într-adevăr realizate, indiferent de marxiștii idealisti care încă mai vorbesc astăzi. Numai creierul unui batran fixist poate gandi  platonic, despre sublimul unui „comunism transcendental“, care nu ar avea absolut nimic de-a face cu ceea ce a fost realitatea sovietică și a blocurilor din estul Europei intre 1917 - 1989 ...

Păcălelile si perfidiile lui Marx in cadrul Internaționalei (1864) s-au putut deslusi la publicarea unui material denumit Ideea comunismului (2009), de catre un colectiv care a reunit  intervențiile lui Badiou, Negri, Rancière, Žižek și alti idealiști comunisti, trecuti prin scrierile lui Lenin, Stalin, Mao, Castro și alți frumosi comuniști transcendentali. Marx a avut timp sa arate in ce masura dictatura proletariatului a fost mai ingrijorata de dictatura decat de proletariat. Poți crede întotdeauna că ceea ce s-a făcut în numele lui Marx perfect justificat odinioara nu  justifica cu nimic continuarea ideilor in timpul prezent, cand s-ar dovedi un  joc periculos care ar risca sa redeschida  tabere antagonice , mai degrabă decât să lărgească libertățile.

Stânga tocquevilliana

 Sa nu fii de acord cu Marx si marxism nu inseamna sa te arunci in bratele celor care fac liberalism, orizontul de nedepasit al timpurilor Alternativa spre dreapta nu este gulagul sau partea dreaptă. Cel puțin nu ar trebui. Publicarea unui Dicționar Proudhon (1) vine foarte oportun pentru a arăta că există o stînga libertariană care nu are nimic de-a face cu stînga autoritară a marxiștilor hrăniți de nostalgia bolșevică sau cu stânga Tocquevilliana care pictează fațada liberalismului său cu bomboane roz. Datorăm acest volum mare lui Chantal Gaillard și Georges Navet, care au condus o echipă de nouăzeci de oameni în scrisul acestei cărți frumoase.

"Anarhia pozitivă"

Primul merit al acestei cărți este de a arăta că anarhismul este altceva decât vulgar se afirma in mod obisnuit. (2). Desigur, denigrarea acestui cuvânt frumos este simpla: e suficient sa faci vorbire pur și simplu de cei care au recunoscut atentatele oarbe din la Belle Epoque, mortii din banda lui Bonnot, sa asociezi acest termen violentei, brutalitatii, sangelui varsat.

Cu toate acestea, există un curent prost inteles al gandirii „anarhiei franceze” care a propus ceea ce insusi Proudhon a numit o „anarhie pozitiva”: pentru a construi aici și acum o revoluție care nu are nevoie sa ucida, sau sa jefuiasca. Această anarhie nu are nimic de-a face cu stânga resentimentara care pentru orice este contra si contra pentru tot ce este afirmativ. Suporterii acestei stangi atât de bine analizați de Nietzsche în vremea lui vor să distrugă totul. Și după? După, triumfa o schema religioasa: bunătate, fericire, prosperitate etc. Dispariția exploatarii, razboaielor,  machismului, mizeriei ... Acest model rămâne idealist hegelian, religios - și sincer: Crestin.

Revoluția fără fanfară

Avocații anarhiei pozitive, inclusiv Proudhon, schimbă lucrurile aici și acum. Spre deosebire de cei care nu schimbă nimic chiar acum, pentru că vor schimba totul mâine, desi maine nu va veni niciodata,  ei apără o micropolitică concretă și eficientă. Instrumentele acestei revoluții fără fanfară? La Ruche, Scoala alternativă de Sebastien Faure (3), Universitatea Populară Georges Deherme, mass-media liberă (4) de George și Sophia Butaud Zaïkowska, Piețele bursiere funcționale,  Pelloutier, "însoțirea iubitoare" E. . Armand (5) și multe alte experiențe libertariene  concrete, inclusiv cele ale lui Jean-Marc Raynaud, creatorul Editions libertariene, căruia îi datorăm o pepinieră libertariana, copii de pe Insula Oleron Island, o colonie Libertariana Bakunin, o școală libertariană Bonaventure și un proiect de locuință pentru pensionari.

Proudhon a filosofat  în afara cadrului uzual. Fiul de oameni sarmani, sarac el insusi, , auto-didact, el nu are niciunul din ticurile anarhistilor care isi trag cunostiintele despre lume din biblioteci cu riscul de a hrani idealismul si de a nu obtine niciodata un singur progres concret. Daca el gandeste atunci el nu o face din perspectiva artei pentru arta:  el vrea sa schimbe realmente lumea, in mod concret, pozitiv, rapid, de o maniera pragmatica.

Statul libertarian

De atunci, producțiile sale livresti sunt texte de lupta. Academicul va găsi contradicții care se volatilizeaza atunci când se recurge la contextualizări. Odată, el este pentru desființarea statului, altadata el apara statul? Cu siguranță, dar în primul caz, cel cu "Ce este proprietatea?", el critică  statului capitalist complice in esuare, cu alte cuvinte exploatarea muncitorilor de catre capitalisti care nu retribuie corespunzator forta de munca colectiva; în cel de-al doilea caz, cel al Teoriei Proprietății, arată modul în care federația, cooperarea, mutualizarea vor suprima guvernul de sus, prin acest guvern contractual, cu siguranță, cu mentiunea ca este necesara o instanta care sa reglementeze aceasta federatie – Statul. Un stat libertarian altfel spus, un stat care sa garanteze „anarhia” care defineste absenta guvernului venit de sus.

Aceeași remarcă: în 1841, Proudhon ar fi fost împotriva proprietății, atunci, apoi la sfârșitul vieții sale scurte, ar fi fost pentru. În virtutea acelorași principii, Proudhon dorește abolirea proprietății capitaliste în favoarea unei proprietăți anarhiste, ceea ce el numește "posesie" și care exclude constituirea sa prin exploatarea salarială. Proprietatea trebuie, prin urmare, să fie eliminată atunci când este capitalistă; daca ea este anarhista proprietatea trebuie promovata.In acest caz ea poarta numele de posesiune..

"Démopédie"

Proudhon nu crede realul din categoriile filosofice ideale, ci din cea mai concretă realitate. Marcat de hegelianismul, anarhistul rus Bakunin și Kropotkin rămâne un prizonier al sistemelor de creștini: răscumpărare de păcat (proprietate), prin convertirea la religia (revoluția) care efectuează Parousia (comunismul).

Proudhonistul este un pragmatic, cu alte cuvinte, opusul idealistului. Prin urmare, propunerile sale concrete și detaliate: federația, reciprocitatea, cooperarea cu cat  de multe pârghii pentru a realiza revoluția aici și acum, fără ca o singură picătură de sânge să fie plătită; banca poporului și creditul organizat pentru clasele nevoiașe de aceleași clase într-o logică care astăzi pare a semana cu  microcreditul; o teorie fiscală capabilă să realizeze dreptatea socială aici și acum; o apărare a proprietății anarhiste, ca o asigurare a libertății individuale amenințată de regimul comunist; construirea unui stat libertarian   care garantează mecanica anarhistă; o teorie critică a presei, care este o mașină de promovare a idealului bancherilor care o finanțează; un gând de drepturi de autor; o analiză a funcției sociale și politice a artei care se opune artei pentru jocurile artistice și estetice; o investiție în ceea ce el numește "demopedia" și care presupune că progresul revoluției este sporit mai mult prin educația gratuită decât prin insurecția paramilitară - și o mie de alte instrumente ale unui set de instrumente pe care socialismul nu le-a  atins încă ...



Referinte intelectuale

Desigur, există o față neagră a lui Proudhon: misoginia sa pe care  Daniel Guérin, într-un vechi Proudhon da - nu "(6),  o pune în legătură cu o homosexualitate reprimată brutal;  falocrația care îl însoțește și care inscripționează filosoful bisontin în traditia strămoșilor ancestrali ai gânditorilor care pierd dorința de a trece de jumătate din umanitate - de la Platon la Freud, care trece prin Rousseau, Kant, Schopenhauer și Nietzsche; remarci antisemite remarcabile în Notebook-uri - excelentul Robert Misrahi analizează aceast aspect în întrebarea sa :Marx  si problema evreiască (7) și reamintește modalitățile antisemitismului lui Marx; apărarea sa de război ca o igienă a forței - o constelație de greșeli care au făcut ca niște vichysti  să-l adauge  pe  Proudhon intre referințele intelectuale ...

Falocrația care îl însoțește și care inscrie  filozoful bisontin în tradiția jalnică a gânditorilor care ratați jumătate din umanitate - de la Platon la Freud, prin Rousseau, Kant, Schopenhauer și Nietzsche, observații antisemite indezirabile înregistrate în Notebook-uri - excelentul Robert Misrahi analizează această întrebare în întrebarea sa Marx și în problema evreiască (7) și reamintește modalitățile antisemitismului lui Marx, apărarea războiului ca o igienă a forței - o constelație de greșeli care au determinat pe niște vichysti să-l adauge pe Proudhon printre referințele lor intelectuale ...Efectuat acest inventar, si el este teribil, dar necesar, Proudhom ramane un filosof care a gandit un socialism libertarian pe care Marx si ai sai l-au criticat, si-au batut joc de el, l-au ridiculizat (sa ne gandim la Mizeria filosofiei lui Marx care raspunde Filosofiei mizeriei lui Proudhon si castiga pe detractori de partea lui,  insa in detrimentul ideilor filosofului francez acoperite de sarcasmul marxist).

În momentul prăbușirii sistemului macropolitic global, această filozofie micropolitică anarhistă concretă deschide mari perspective. În  „Justiția în Revoluția și în Biserică”, Proudhon a scris: „Oamenii nu au mai făcut nimic decât să se roage și să plătească:. Noi credem că a venit timpul pentru ai face sa filosofeze. Cu autorii acestui dicționar Proudhon, cu atat mai mult..

1. Dicționarul Proudhon, sub îndrumarea lui Chantal Gaillard și Georges Navet (Aden, 556 p., 35 de euro).

Citiți și: Anne-Sophie Chambost, Proudhon. Copilul teribil al socialismului (Armand Colin, 288 p., 23 de euro).

2. Michel Perraudeau, Dicționar de individualism liberal (Les Éditions Libertaires, 284 p., 15 euro).

3. Roland Lewin, Sébastien Faure și La Ruche (Ivan Davy, 246 p.).

4. Céline Beaudet, Mediile libere. A trăi în anarhie la Belle Epoque din Franța (Les Éditions Libertaires, 254 p., 15 euro).

Tony Legendre, Experiențe ale vieții comunității anarhiste în Franța. Mediul liber de Vaux (Aisne) 1902-1907 și colonia de nudiști și vegan Bascon (Aisne) 1911-1951 (Libertarienii Publishing, 166 pp., $ 15).

5. E. Armand, Revoluția sexuală și frăția (Zones, 190 p., 15 euro).

6. Daniel Guérin, Proudhon da - nu (Gallimard, 246 p.).

7. Robert Misrahi, Marx și întrebarea evreiască (Idei / Gallimard, 252 p.).

valori de referință

Michel Onfray

1959: Nașterea lui Michel Onfray în Argentan (Orne).

1989: Pântecele filosofilor (Grasset).

2002: Creează universitatea populară din Caen.

2005: Tratatul de Ateologie (Grasset).

2010: Amurgul unui idol. Producții freudiane (Grasset).

2011: Manifestul Hedonist (altfel).

2012: Ordinul liberal (viitor, Flammarion).

Pierre-Joseph Proudhon

1809: Nașterea lui Pierre-Joseph Proudhon (fotografiat mai sus de Nadar) în Besançon (Doubs).

1840: Ce este proprietatea?

1846: Filosofia mizeriei (la care Marx răspunde în 1847 de Misery of philosophy).

1849: Confesiunile unui revoluționar (scris în închisoare).

1858: Justiție în Revoluție și în Biserică. 1865 A murit în Paris.

Traducere: SD