5.12.13

Dialoguri prospective (II)


Dialog aparut in revista Tribuna economica nr. 50, din decembrie 2013




Capitalismul românesc-sectorul antreprenorial
                                         
În discuţia noastra anterioară, s-a ivit oportunitatea continuării dialogului despre primii paşi pe care ar trebui să-i facă legiuitorii si antreprenorii români pentru a stimula IMM-urile.  Reluăm seria de întrebări si răspunsuri, de data aceasta centrată pe capitalismul românesc şi specific pe sectorul antreprenorial.  

SD: În marea lor majoritate românii sunt profund nemulţumiţi de viaţa care o duc.  Nemulţumirile îmbracă forme diferite începând cu efectele sociale care-i ating zilnic prin săracie, şomaj, deteriorarea sănătăţii, lipsa de perspective--mai ales pentru copiii lor--si sfârşind prin întrebări delicate din sfera politicii de genul: De ce am făcut o revoluţie în 1989; De ce ne-am pus toate speranţele în vremurile noi; De ce am dărâmat comunismul lipsit de drepturi cetăţeneşti, dictatura ce ne-a adus pe marginea prăpastiei prin teamă, ameninţare şi egalitate prost înţeleasă şi am optat într-un glas pentru capitalism, mediu concurenţial, bunăstare, prosperitate şi un viitor al nostru şi al copiilor? DE CE? Spune-mi te rog Flavius, tu care trăieşti de ani buni în capitalismul american cum iţi explici eşecul capitalismului pe care ni s-a părut că l-am creat în ultimii 24 ani?
fCh: La un timp ca acesta este foarte delicat să gândeşti cu voce tare despre capitalismul românesc.  Pentru observatorul avizat, vocea străzii nu este numai împotriva clasei politice şi metehnelor ei, ci şi reacţie la genul de capitalism promovat până acum.  Pe parcursul acestei discuţii, să ne propunem să arătăm nu numai limitările capitalismului românesc de până acum, dar mai ales să schiţăm parametrii fundamentali de început ai unei evoluţii capitaliste sustenabile.
Până acum, România a trecut prin fazele capitalismului primar.  Elita economică românească s-a capitalizat, iar statul a creat multe din premizele favorabile capitalismului multinaţionalelor.  Cu alte cuvinte, s-a aşezat cadrul în care capitalismul este o activitate legitimă sau capitalism în versiunea 1.  Numai că această elită nu pare a-şi fi investit capitalul financiar în economia românească, iar itinerariul multinaţionalelor rareori coincide cu aspiraţiile românilor de mai bine.  

SD: Ne este tuturor evident că acest stadiu al capitalismului, cum îl numeşti tu capitalism în versiunea 1, nu este nici suficient şi cu atât mai puţin satisfăcător. Parte a elitei economice, foşti securişti, potentaţi ai vechiului regim, profitorii revoluţiei şi treptat mari companii multinaţionale sunt în grafic cu misiunea de capitalizare. Au rămas în afara participării la roadele sistemului  nou cei mulţi, majoritari, lipsiţi de cunoştiinţele necesare înţelegerii fenomenelor legice sau abuzive  ce însoţesc acest capitalism primar şi care nu beneficiază cu nimic de pe urma trecerii puterii economice din “proprietatea celor mulţi” în proprietatea unor puţini aleşi. Dacă presupunem că ne-am opri aici, satisfăcuţi de actuala situaţie,  care ar fi evoluţia României?

fCh: În măsura în care capitalismul este făcut pentru toţi, nu numai pentru elite, ceea ce s-a realizat până acum este mult prea puţin.  Considerând că această deficienţă este exacerbată de Criza mondială şi probabilistic va fi şi mai dificil, capitalismul românesc riscă să afecteze percepţia generală despre modul de organizare politico-economic al societăţii.  Cu alte cuvinte, în cazul eşecului de a tranziţiona la un capitalism în versiunea 2, şansele sunt să devenim o republică bananieră.

Este timpul să explicăm faptul că versiunile capitalismului în discuţie sunt definite ad-hoc, iar cheia pentru a le inţelege este dată prin analogie cu Web 2.0.  Din definiţia de la Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Web_2.0, să reţinem doar că în Web 2.0, utilizatorii nu se limitează la condiţia de consumatori, ci devin ei înşişi  creatori de valoare.  Mutatis mutandis, capitalismul în versiunea 2 trebuie să creeze condiţiile prin care consumatorii să poată deveni şi creatori de valoare în capitalism.  La momentul acesta, adăugam doar că în versiunea 2 a capitalismului, rolul principal de creatori de valoare este al antreprenorilor, economici si instituţionali, într-o mişcare de jos în sus.  Statul nu trebuie decât să asigure că accesul la resurse şi arbitraj este egal pentru toţi, adică făcut pe bază de principii care să asigure egalitatea de şanse şi să stimuleze creşterea economică[1].

SD: Ce ar presupune aplicarea versiunii 2?

fCh: Daca suntem de acord până acum, iată şi condiţiile în care versiunea 2 a capitalismului românesc se poate desfăşura: 1) instituţionalizarea relaţiilor cu capitalul, şi 2) profesionalizarea managementului.  Asum în cele ce urmează existenţa antreprenorilor ca fiind o constantă a condiţiei umane, uniform distribuită în timp şi spaţiu[2].

1) Instituţionalizarea relaţiilor cu capitalul

În sistemul mondial la care s-a racordat România, capitalul are multe din funcţiile sistemului circulator din organism.  Asta înseamnă că valoarea este in relaţie strânsă cu capitalul, iar creşterea valorii poate fi aproximată de cât de bine circulă capitalul.  Valoarea, exprimată în termeni de noi produse şi/sau servicii sau creşterea vânzărilor, antrenează creşterea numărului de angajaţi şi a consumului, ceea ce are rezultate  în creşterea de salarii, taxe si profituri.  Profiturile şi o porţiune din salarii trebuie reinvestite în ideea creării unui cerc virtuos prin care din ce in ce mai mulţi devin, cel puţin indirect, participanţi la crearea de valoare în capitalism.   Astăzi problema constă în lipsa instituţiilor care (re-)investesc capitalul românesc, atât de necesar(e) la crearea şi transferul valorii.  Investitorii aceştia instituţionali există în multe forme şi ocupă poziţii succesive în lanţul de creare şi transfer al valorii.  De exemplu, pentru a nu reinventa roata, luăm cazul din Statele Unite unde ideea unui antreprenor este adesea finanţată, in ordine aproximativă, de persoane particulare, parteneriate cu răspundere limitată de venture capital, şi bănci de investiţii, până când deja ideea iniţială a devenit o companie viabilă care este vândută pe piaţa publică de capital.  În România se observă că acest lanţ de investitori instituţionali fie nu există, fie nu operează in aceşti parametri, capitalul zăcând în conturi sau fiind investit în afara României.

SD: În consecinţă, antreprenorii români rămân cu potenţial de valoare neefectuat, iar România la periferia sistemului mondial.  

fCh: Exact. Racordarea instituţională la capital ar  face ca investiţiile să poată activa potenţialul antreprenorial, şi valoarea astfel creată să poată fi recunoscută şi transferată după cum e cazul.  Ar fi un caz de win-win-win, câştigătorii fiind proprietarii de capital, antreprenorii şi statul.

SD: Dacă presupunem că clasa mijlocie s-ar fi consolidat în România şi aparţinătorii acesteia ar dori să-si investească micile sau mediile economii în astfel de instituţii financiare sau pe piaţa de capital sunt aceştia apăraţi de intemperiile pieţei dacă cele câteva acţiuni deţinute reprezintă de multe ori o sutime sau chiar mai puţin din valoarea totală a capitalului? Există vreo garanţie că aceşti mici investitori nu vor fi veşnicii perdanţi ai perioadelor de recesiune? Cum vor fi ei stimulaţi să investească în societăţile româneşti? Cu alte cuvinte, clasa mijlocie are cadrul legal necesar şi încurajant ca să poată contribui la dezvoltarea economiei româneşti?

fCh:  Aici ai atins o problema multipla.  Clasa mijlocie mai intâi se constituie, de obicei ca rezultat al creşterii armonioase a veniturilor şi productivităţii , abia după aceea aceasta clasă ajunge în situaţia de a investi explicit--implic  toţi contribuitorii la Sistemul de Pensii Private şi/sau cumpărătorii de poliţe de asigurare sunt de facto investitori.  Oricum, insistând  un pic pe clasa mijlocie şi experienţa ei de investitor, trebuie remarcat cum a fost descurajata aceasta  de Caritas si FNI.  Acestea au fost adevărate operaţiuni de hocus-pocus prin care economiile micilor investitori au fost lăsate la cheremul unor indivizi fără scrupule[3].  Prin prisma acestor experienţe, mă tem că în România, chiar dacă lumea ar avea mai mulţi bani, ar fi nevoie de o altă generaţie de cetăţeni-investitori, pentru a depăşi neîncrederea la a cărei generalizare au contribuit şi aceste scheme.   

Acum remarc condiţionalul din întrebare şi spun că înainte ca o viitoare clasă mijlocie să dezvolte un apetit pentru investiţii, e imperioasă nevoia ca minoritatea celor cu bani să fie adusă în situaţia de a investi în mijloace productive mai degrabă decât a expatria capitalul sau a-l investi neproductiv.  Pentru asta este nevoie de legi pe două direcţii:  a) o lege a investitorului minoritar, si b) o lege a holdingului.  Legea investitorului minoritar ar trebui să-i dea acestuia drepturi de control şi chiar drepturi limitate de decizie, pe când legea holdingului ar trebui să considere impozitul pe profitul total al unui portofoliu, nu pe fiecare investiţie.   Această a doua lege, a holdingului, ar ajuta şi pe antreprenorii ce ar dori să re-investească în propriile afaceri.  Şi într-un caz şi în altul este vorba în primul rând de dispersarea riscului.  Desigur, sunt obiecţii şi teoretice şi practice la asemenea legi, dar le-aş lăsa pentru viitor, în caz că discuţia noastră ar căpăta amploare.  Vom reveni acum la a doua condiţie a capitalismului românesc în versiunea sa nr. 2.


2) Profesionalizarea managementului

Odata ce capitalul îşi ia locul în circuitul de creare şi transfer al valorii, cealaltă premiză a unui bilanţ pozitiv la sfârşitul unei zile bune de muncă este existenţa managementului profesionist.  Trebuie mai întâi precizat că managerul profesionist nu este întodeauna acelaşi cu antreprenorul.  Managerul profesionist este acea persoană care ia decizii într-o societate comercială pe baza experienţei şi calificării.  Adesea, a fi proprietarul (majoritar al) unei societăţi comericale sau antreprenorul cu ideea de noi produse şi/sau servicii, nu este suficient  pentru a lua deciziile optimale în sensul creşterii valorii.

SD:  Însăşi  Criza ne arată că multe societăţi comerciale româneşti s-au expus inutil unor riscuri ce pot fi acum direct atribuite unor decizii, să zicem, din care au lipsit experienţa şi/sau educaţia.

fCh: Foarte adevarat.  De exemplu, multe din situaţiile la limită din societăţile comerciale româneşti de azi ar fi putut fi evitate prin ceea ce se numeşte cashflow management.  Această activitate, pe care fie o stăpâneşti, fie o sub-contractezi, este sursa multor probleme al căror simptom este resimţit de agenţii economici ca o insuficienţă circulatorie a capitalului.  La un alt nivel al conversaţiei, este ca şi cum am spune că valoarea are nevoie de co-participare pentru a fi creată, iar cultura lui "ce veniţi voi să-mi spuneţi că ştiu eu mai bine" este mai degrabă ingredient pentru dezastru când situaţia ia amploare.  Pentru a preveni crize inutile, şi a crea sisteme ce permit creşterea valorii odată cu creşterea aportului de resurse, managementul profesionist este o necesitate.  Pentru a schimba situaţia lispei de management profesionist nu este cazul ca actorii economici din România să aştepte intervenţie "de sus", ci să înţeleagă rolurile fiecărui gen de competenţă şi să colaboreze corespunzător; aici e vorba de crearea de capitalism de jos în sus, iar în absenţa lui responsabili nu sunt decât antreprenorii.  De exemplu, primele burse de schimburi n-au fost rezultatul explicit al activităţii vreunui guvern cât al nevoii de fluidizare a schimburilor resimţită de cei care activau în sfera economică (resurse + producţie)[4].  

SD: Cum poate evolua în aceste condiţii economia românească?

fCh: Dupa cum se vede, în condiţiile în care circuitul capitalului alimentează preponderent consumul, iar managementul profesionist e un accident, economia românească se află mult în urma celorlalte, iar locul său în sistemul mondial nu poate fi decât periferic.  În economiile performante, capitalul s-a instituţionalizat şi specializat în formele lui multiple începând cu oraşele-stat italiene, iar managementul profesionist s-a constituit la început de secol 20, când propietarii nu mai puteau face faţă complexităţii activităţilor economice ce luau amploare.

SD: Ca urmare noi, românii ar trebui să refacem drumul plin de obstacole a celor care la început de secol 20 au înteles că e nevoie de un management profesionist şi să încercăm diferite maniere pentru a o gasi pe cea optimă tipului nostru de capital sau putem arde în mod inteligent ceva etape învăţând din experienţa altor Europeni, din experienţa de peste ocean?

 fCh: Pentru un exercitiu constructiv, de co-participare ideatică cu cititorii acestui text, sugerez ca e nevoie sa să ţină seama şi de faptul că în România instituţiile capitalismului sunt incipiente, iar observatiile sau contributiile din perspectiva a ceea ce se întâmplă în ţările avansate trebuiesc translatate cu grijă;  în limbaj academic, trebuie controlat pentru stadiul de dezvoltare capitalistă.  Nevoia obiectivă de nuanţare, la rândul ei, trebuie moderată de capacităţile tehnice şi practice ale celor chemaţi să facă ceva despre aceste lucruri.  

Dacă e să mă refer strict la legiuitori, aş merge pe ideea unui minim de legi cadru şi un număr optim de acte normative care sa detalieze domeniile specifice.  Trebuie observat că a vrea să captezi  întreg universul antreprenorial într-un sistem legislativ exhaustiv este, dacă vrei, Călcâiul lui Ahile al europenilor continentali, cel puţin în comparaţie cu situaţia legiuitor-antreprenor din Statele Unite.  În plus, pe fondul unei asemenea optimizări legislative, devine imperativă aplicarea legii fără exceptie.  A nu se intelege greşit, minim de intervenţie legislativă nu este echivalent cu statul minimal, acest camuflaj al neoliberalismului dezlănţuit.  În fond, intervenţia legiuitorului nu este un proces static, se impun evaluări succesive ce pot să conducă la ajustări, asta mai ales în funcţie de parametrii prestabiliţi.  

Schimbând perspectiva, antreprenorii mici şi mari trebuie să înţeleagă la rândul lor că este nevoie de contribuţia lor şi dincolo de obiectul strict de activitate al lor în sensul că ei trebuie să-şi creeze instituţii, ideal pe principiile si scheletul legislativ furnizat de legiuitori.  

Cumva, în timp ce legiuitorii şi antreprenorii îşi fac datoria, investitorii se vor concretiza şi ei.  Să nu uităm, odată ce ecosistemul românesc antreprenorial e racordat la sistemul mondial, cantitatea banilor este elastică--ştiu, tocmai am comis un alt sacrilegiu în religia neoliberală.  Cum am spus la început, talentul antreprenorial este  constant, dar trebuie să subliniez că talentul antreprenorial amplificat de cadrul instituţional este într-adevăr resursa limitată.





[1] A nu se înţelege că mai mult decat o minoritate a consumatorilor poate să se transforme în antreprenori, numai că selecţia acestora trebuie sa fie dintr-o baza cât mai largă şi să fie facută pe criterii legitime, mai cu seamă economice.

[2] Se exclud desigur fenomenele de genul Silicon Valley, unde densitatea mare antreprenorială este explicată de ciclul virtuos al banilor şi antreprenorilor din lumea întreagă.  
[3] Trebuie spus că în SUA schemele de tip Caritas sunt interzise prin lege, iar defraudatorii de tip  FNI sunt condamnaţi la închisoare--vezi de exemplu, recentul caz al lui Bernie Madoff.  Costul total al acestor scheme, cauzat de nepedepsirea celor vinovaţi de ruinarea încrederii publice, este mai mare decât cuantumurile ‘aneantizate’ de Caritas şi FNI.  El include şi capitalul social irosit şi observabil ca neîncredere generalizată, care i-a transformat pe români în agenţi oportunişti. În termeni economici, în România a crescut imens costul tranzacţiilor economice, dar despre asta vom discuta în viitor.

[4] Desigur, pieţe au existat dintotdeauna, însă marile pieţe de comodităti şi capital sunt o inovaţie relativ recentă la scara istoriei schimbului economic.

10 comentarii:

Grupul Prospectiv spunea...

blogideologic
decembrie 6, 2013 la 7:13 am
@Smaranda Dobrescu
Stimată Doamnă Smaranda Dobrescu, iertaţi-mă dacă inoportunez. La întreprinderile acelea care-s luate în discuţie la ”Capitalismul romanesc-sectorul antreprenorial”, vorbiţi cumva şi despre modelele economice ale întreprinderilor ? Care-i modelul lor de finanţare ? Ce accent puneţi acolo pe finanţarea participativă ?

Smaranda Dobrescu
decembrie 6, 2013 la 2:54 pm
@blogideologic

Intr-un numar viitor va aparea un dialog in care discutam despre capitalul social, o componenta necasara oricarei finantari a intreprinderilor cu risc. Desi nu abordam specific ideea de finantare participativa, raspunde oarecum implicit intrebarii.

Acum, finantarea participativa (crowd-funding) e o poveste in derulare si in SUA, cu du-te vino. In cazul Romaniei, s-ar potrivi mai bine antreprenoriatul social decat acest crowd-funding (pe motiv de nivel al capitalului social). Antreprenoriatul social asuma o aliniere intrinseca a intereselor antreprenorului si cele ale investitorilor-’clienti’.

blogideologic
decembrie 7, 2013 la 10:52 am
@ Smaranda Dobrescu
Din câte ştiam eu, antreprenoriatul social se bazează pe „abonamente şi garanţii.” O chestiune foarte delicată. Dar în unele ţări, finanţarea participativă este o chestie mai veche de 100 de ani. Deci mult mai sigură decât antreprenoriatul social.


Un Prospectiv
decembrie 7, 2013 la 4:18 pm
@blogideologic

Domnule, mai intai, noi, autorii, va multumim pentru interes si anticiparea tangentiala a unui viitor dialog prospectiv.

Da, este adevarat, foarte putin s-a inventat, chiar in materie de antreprenoriat, in ultima suta de ani. Fara a intra in detaliile capitalului social, care vor fi discutate din perspectiva romaneasca si cu implicatii asupra antreprenoriatului si capitalismului in Romania, in numarul urmator din Tribuna economica, pot doar sa atrag atentia aici ca si Caritasul a fost la limita tot o schema de finantare participativa.

Haideti sa vedem daca si cum ne reintalnim dupa ce urmatoarea Tribuna economica ajunge pe standuri.

Cu consideratie, autorii.

DE LA DIERNA LA ORSOVA spunea...

Urmaresc cu atentie si interes "interviurile" Aceasta forma de dezbatere este captivanta si educativa. Dupa cum rezulta si din opiniile unora extrem de documentati ar fi bine sa se precizeze cel putin un cadru tematic al interviurilor si ordinea in care vor fi abordate subiectele. Lipsa de pregatire antreprenoriala prin scoala si prin viata face ca nu numai agricultura pentru cei mai multi sa fie de subzistenta, ci si antreprenoriatul sa fie la fel. Nu dezvoltarea de afaceri este scopul celor mai multi antreprenori, ci supravietuirea la nivelul cel mai de jos. Cand vorbesc de cei mai multi antreprenori o fac cu referire directa la sectorul in care isi desfasoara activitatea: IMM-uri.
Cred, pe de alta parte, ca un subiect de discutie, inaintea altora foarte interesante si importante, ar fi lamurirea crizelor din capitalism, pentru a micsora teama si paralizia aproape generala in astfel de situatii.

fCh spunea...

@DE LA DIERNA LA ORSOVA

Domnule, va multumim pentru interes si comentarii! Ele ne dau energie sa continuam.

Cu antreprenoriatul e poveste lunga. Ca peste tot si in toate timpurile, putini sunt antreprenorii care au alt obiectiv initial decat acela de a scapa de saracie.

Cu crizele capitalismului e o alta poveste. La nivel de filozofie, avem 2 mari perspective.

Una care postuleaza capitalismul ca un sistem instabil, momentele de echilibru fiind scurte si putine.

Din cealalta perspectiva ni se spune ca de fapt starea naturala a capitalismului este echilibrul (cerere si oferta, piatza etc.), iar momentele de dezechilibru sunt doar aberatii de moment.

Din moment ce ideea de baza a economiei este alocarea eficienta a resurselor, nu-i de mirare ca socialismul a adoptat planificarea centralizata ca prim mecanism de alocare a resurselor in economie, in timp ce capitalismul neoliberal adopta piatza libera.

Cine are dreptate? Hai sa ne gandim un pic!

Cand in Vest, asistam de ani buni la consolidarea actorilor economici pana intr-acolo unde o corporatie cum este Siemens sau WalMart controleaza atat de multe resurse (mai mult decat economia planificata a RSRului), unde este planificare si unde mai este piatza? Desigur, corporatiile de aceste dimensiuni planifica centralizat si au ca obiectiv strategic sa elimine competitia, adica sa extraga avantajele asociate monopolului.

Pana la urma, ce nu trebuie uitat este ca planificarea centralizata sau piatza libera sunt niste tipuri, nu realitatea. Revine asadar celor cu venituri pe masura sarcina de a gestiona cat, cand si unde se face una, respectiv cealalta.

La nivelul conditiei umane, ciclurile sunt cu noi din timpuri imemoriale--aspect atestat de religiile lumii. In vechile timpuri, oamenii trecusera prin atatea cicluri incat existau tot felul de reguli care sa le previna/atenueze--in general, legate de durata de 7 ani.

In timpurile noastre si in termeni economici, Kondratiev a teoretizat idea ciclului economic: http://en.wikipedia.org/wiki/Kondratiev_wave

Actuala Criza era in formare de ceva timp, lucru stiut si de Alan Greenspan si altii, desi acesta era tenorul celor care ne ameteau cu ideea ca am ajuns atat de destepti incat am desfiintat ciclul economic. Realistic, lucrurile se puteau desfasura intr-adevar altfel, in ideea atenuarii Crizei etc. Numai ca cei de la planificarea centralizata au decis altfel.

DE LA DIERNA LA ORSOVA spunea...

Va multumesc ca acordati atentie reactiilor cititorilor! Aceasta confirma ca grupul dumneavoastra nu este un club exclusivist, ba mai mult este unul chiar generos.
Va multumesc si pentru lamuririle formulate atat de precis si concis, eruditia exprimata atat de comprimat fiind o dovada nu atat de exercitiu, cat de vocatie, de talent.
Daca-mi permiteti si daca nu asta ati dorit, va rog sa va sincronizati datarea la timpul oficial.

Smaranda Dobrescu spunea...

@DE LA DIERNA LA ORSOVA
Daca am avea un singur cititor de talia ta si tot ar merita sa scriem. Undeva pe un forum la un ziar am fost intrebati: cine v-a comandat studiul, cine v-a platit? Daca nu v-a platit nimeni, de ce l-ati scris? (era vorba de Europa..).
Vezi, nu exista ideea ca scriem pentru ca e o nevoie interna imperioasa, pentru ca ne nemultumesc atatea.
Te vom ruga sa fii mai précis in ce priveste sincronizarea datarii la timpul official, ce ne ceri. Totodata stim ca avem in redactie inca un dialog despre capitalul social si in pregatire un dialog despre responsabilitatea sociala corporatista, un material despre resursele umane, cenusereasa crizei si pregatim altul despre fetisul competitivitatii, al cresterii economice si al obtinerii acestora pe seama mainii de lucru ieftine.Postarea lor depinde de momentul aparitiei lor in presa. Intre timp mai postam teme de interes imediat care apar in jurul nostru si sunt de interes strategic.

DE LA DIERNA LA ORSOVA spunea...

Doamna Ministru Smaranda Dobrescu,
Imi cer scuze, am crezut ca data raspunsurilor ar fi anterioara intrebarilor. Dar a fost doar o privire superficiala peste pagina care intre timp "alunecase" ca un fular de la gat (poate atinsesem fara sa vreau "soricelul").
Interesante subiectele pe care vreti sa le abordati.Am sa le urmaresc cu atentie, vreau sa invat. Imi plac mult dialogurile din interviuri si daca se va putea va rog sa mai apelati la aceasta modalitate excelenta de dezbatere a temelor.
Referitor la intrebarea aceea despre cine v-a comandat studiul, luati-o ca atare si puteti da un raspuns mai precis decat:nimeni. Fata de orice solicitant fizic identificabil, caruia ii cam sti asteptarile si ai putea din oportunism sa dezechilibrezi prezentarea lucrurilor, productiile determinate de constiinta apartinatatii la cetate sunt mai putin afectate de constringeri pentru satisfacerea platitorului. Am vazut ca aceste studii au destula penetrabilitate si stiu ca sunt sute de cititori beneficiari din care doar cate unul face comentarii, interactioneaza (ca Mos ion Roata, totdeauna insuficient lamurit).

DE LA DIERNA LA ORSOVA spunea...

Referitor la ”Capitalismul romanesc-sectorul antreprenorial” ceva ma pune in garda si ma sperie si anume: ca este posibil sa nu fie posibil sa se sara peste "pasii" facuti de altii, cadrul legislativ fiind totdeauna construit prea tarziu si ca sa interzica ceea ce a fost permis si care, in conditiile in care s-a sarit peste orice limita, face ca sistemul sa nu se mai poate regla decat pe avarie, stare de care iarasi se poate profita.
Imi aduc aminte de ce i-a spus un doctor unui coleg privitor la metabolism. "Domnule, zicea doctorul, dumneata sa fi fericit daca la aceasta varsta metabolismul poate sa se mentina pe un regim stationar si nu o ia razna. Cu siguranta ca acest regim stationar nu are legatura cu altele din tineretea si maturitatea dumneata". Nu stiu de ce, dar senzatia creata prin citirea articolului este de ratare a oricarei sanse de indreptare catre ceva, indiferent ce, care sa ofere credibilitate!

Grupul Prospectiv spunea...

@DE LA DIERNA LA ORSOVA a scris "sa nu fie posibil sa se sara peste "pasii" facuti de altii, cadrul legislativ fiind totdeauna construit prea tarziu si ca sa interzica ceea ce a fost permis si care, in conditiile in care s-a sarit peste orice limita, face ca sistemul sa nu se mai poate regla decat pe avarie, stare de care iarasi se poate profita."

Este o concluzie la care nu pot ajunge avand ca punct de plecare texul nostru. Pot insa sa impartasesc aceasta concluzie atunci cand Romaniei ii sunt impuse standarde de vreun fel sau altul pe care intr-adevar e prea tarziu sa le ajunga in conditii performante si de competitie deschisa. E ca si cum ai cere copilului intr-ale capitalsmului, numit Romania, sa evolueze ca un adult deja. E o imposibilitate, toti stiu asta, lucrurile trebuiesc renegociate din experienta ultimilor ani--ceea ce spunem printre multe altele aici: http://blog.prospectiv.org/2013/12/europa-intre-colaps-si-utopie_20.html

Sa revin totusi la text. Nu conteaza unde vrem sa ajungem, trebuie sa luam decizii in conditii de incertitudine. Ori asta este o definitie pe care o dau eu antreprenoriatului. In cazul economic, decizia va fi luata despre alocare de resurse in conditii de incertitudine. Oamenii fac asta in orice caz, in orice timp, in orice loc. Ideea este ca eforturile acestor intreprinzatori sa fie conectate la sursele de capital--interne si chiar externe--si multiplicate de manageri profesionisti. Numai asa se va putea culege cu adevarat fructul creativitatii romanesti, de altfel foarte inalta--iar asa o spune unul care a putut sa compare.

Multumim pentru atentie, reveniti!
fCh

Grupul Prospectiv spunea...

Text publicat in revista ECONOMISTUL NR. 3, din 3 FEBRUARIE 2014.




Linkul este: http://www.economistul.ro/dialoguri-prospective-antreprenoriat-si-economia-capitalista-din-romania-a6748/

http://www.economistul.ro/dialoguri-prospective-antreprenoriat-si-economia-capitalista-din-romania-ii-a6775/ spunea...

Tot la Economistul: http://www.economistul.ro/dialoguri-prospective-antreprenoriat-si-economia-capitalista-din-romania-ii-a6775/