Dubla dramă a Ucrainei: înaintea „denazificării” a fost „modernizarea” neoliberală

Cercetătoarea ucraineancă Olga Baysha, autoarea volumului „Democracy, Populism and Neoliberalism in Ukraine: on the fringes of the virtual and the real”, a studiat ascensiunea președintelui Zelenski și modul în care și-a exercitat puterea. Într-un interviu pentru The Grayzone, Baysha vorbește despre cum Zelenski a îmbrățișat neoliberalismul, despre autoritarismul său, despre cum acțiunile lui au contribuit la actualul război, despre viziunile culturale complexe și despre opțiunile politice și identitatea ucrainenilor, despre alianța dintre liberali și naționaliști în timpul revoluției Maidan și dacă ocuparea Donbasului de către Rusia va fi mai puțin acceptată de populația din regiune decât ar fi fost în 2014.

Olga Baysha: Sunt de etnie ucraineană, născută în Harkov, la granița cu Rusia. Părinții și rudele locuiesc acolo. Înainte de războiul de acum, Harkov era unul dintre principalele centre științifice ale țării. Locuitorii se mândreau că trăiesc în ”capitala intelectuală” a Ucrainei. În 1990, în Harkov a apărut prima televiziune independentă din Ucraina. Abia terminasem studiile universitare și am fost invitată să lucrez la televiziune de către unul din foștii colegi. Ascensiunea mea meteorică de atunci nu a fost singulară. Presa independentă avea nevoie de mulți ziariști. În marea majoritate a cazurilor erau tineri ambițioși, fără educație jurnalistică și fără experiență de viață. Aveam în comun dorința de occidentalizare, lipsa de înțelegere a contradicțiilor sociale care caracterizau tranziția post-sovietică și faptul că nu-i înțelegeam și nu-i ascultam pe muncitorii ”retrograzi” care se opuneau reformelor: ei nu înțeleg ce înseamnă civilizația, spuneam noi. Ne vedeam ca o avangardă revoluționară de reformatori progresiști. Noi, jurnaliștii, am creat mediul favorabil pentru neoliberalizarea Ucrainei, prezentată ca occidentalizare și civilizare, cu toate consecințele ei dezastruoase pentru societate. Aveam să-mi dau seama de toate astea după ani de zile.

Mai târziu, când supervizam documentarele unei televiziuni din Kiev, mi-am dat seama că mitologia progresului istoric unidirecțional și inevitabila occidentalizare a ”barbarilor” creează terenul ideologic pentru experimente neoliberale nu numai în spațiul ex-sovietic, ci în întreaga lume. Această hegemonie a ideologiei occidentalizării m-a condus către primul program doctoral, la Universitatea din Colorado, în SUA, și apoi către cercetările pe care le fac acum.

Ne vedeam ca o avangardă revoluționară de reformatori progresiști. Noi am creat mediul favorabil pentru neoliberalizarea Ucrainei, prezentată ca occidentalizare și civilizare, cu toate consecințele ei dezastruoase pentru societate

The Grayzone: Potrivit studiilor unor sociologi ucraineni, sondajele arată că majoritatea ucrainenilor nu sunt interesați de identitate, ci de slujbe, salarii și prețuri. Studiile tale se concentrează pe reformele neoliberale aplicate în Ucraina începând din 2019 – împotriva opiniei publice dominante. Cum privesc ucrainenii aceste aspect?

Olga Baysha: În mediile sociale în care am trăit – în estul Ucrainei, în Crimeea și în Kiev – foarte puțini oameni sunt preocupați de chestiunile identitare. Subliniez mereu că vorbesc despre „medii sociale”. Ucraina este o țară complexă și divizată, unde estul țării și vestul țării au viziuni total diferite în privința chestiunilor sociale importante. De la independența din 1991 avem două idei despre identitate: ”etnicul ucrainean” versus ”slavul din est”. Ideea etniei ucrainene se bazează pe cultura ucraineană, limbă, etnie, istoria centrată pe etnie și este populară în vestul Ucrainei. Ideea slavismului estic, care arată că națiunea ucraineană a fost creată pe baza a doua grupuri etnice, a două limbi și doua culturi – ucraineană și rusă – a fost acceptată în sud-estul Ucrainei. Însă, în general, majoritatea ucrainenilor sunt mai preocupați de aspectele economice.

Până și independența din 1991 a fost legată de economie. Mulți ucraineni au sprijinit ideea divorțului politic de Rusia pentru că se așteptau ca Ucraina să o ducă mai bine pe plan economic – așa ne promiteau fluturașii propagandei. Dezideratul acesta nu a fost atins. Prăbușirea URSS a schimbat radical viețile oamenilor și asta în rău, din cauza neoliberalizării Ucrainei – marketizarea sferei sociale și ruinarea statului sovietic al bunăstării.

Despre reformele neoliberale ale lui Zelenski? Le poți judeca după sondajele de opinie – circa 72% dintre ucraineni nu au sprijinit reforma agrară a lui Zelenski, principalul punct al agendei sale neoliberale. După ce partidul lui a aprobat reforma, în ciuda opoziției societății, cota lui Zelenski a scăzut de la 73%, în primăvara lui 2019, la 23%, în ianuarie 2022. Motivul este simplu: oameni s-au simțit trădați. În platforma sa electorala neoficială, care a fost serialul ”Servitorul Poporului”, unde juca rolul unui profesor de istorie, Zelenski promitea că va conduce țara în așa fel încât profesorii să trăiască ca președintele și președintele să trăiască ca profesorii. Promisiunea nu a fost îndeplinită. Oamenii și-au dat seama că au fost prostiți o dată în plus – reformele au fost nu în favoarea ucrainenilor, ci a finanțelor globale.

Despre reformele neoliberale ale lui Zelenski? Le poți judeca după sondajele de opinie – circa 72% dintre ucraineni nu au sprijinit reforma agrară a lui Zelenski. Oamenii și-au dat seama că au fost prostiți o dată în plus – reformele au fost nu în favoarea ucrainenilor, ci a finanțelor globale.

The Grayzone: În ce măsură credeți că prioritizarea economiei în fața identității a fost schimbată de războiul actual?

Olga Baysha: Acum, prioritatea oamenilor este sa supraviețuiască, iar securitatea este principala preocupare. Pentru a-și salva viața, milioane de ucraineni, inclusiv mama mea și sora mea, copii ei, au plecat în alte țări din Europa. Mulți sunt pregătiți să rămână acolo pentru totdeauna, să învețe limba, să adopte stilul de viață străin. Toate aceste evoluții nu pot să prioritizeze identitatea. Pe de altă parte, intensificarea sentimentelor etnice și consolidarea națiunii în fața invaziei este un fapt evident. Discuțiile de pe platformele sociale între cei din Harkov pe care îi cunosc personal se poartă acum în limba ucraineană, pe care nu au folosit-o până acum, pentru a sublinia că sunt împotriva invaziei străine.

A prezenta conflictul ca pe o înfruntare între democrație și autocrație, între civilizație și barbarism înseamnă manipulare, iar asta este o chestiune esențială pentru a înțelege situația

Acesta este un alt aspect tragic al războiului. Revoluția Maidanului, în 2014, care nu a fost susținută de mulți ucraineni din sud-estul țării, i-a transformat pe aceștia din urmă în ”slavi”, ”sovki” și „vatniki” – termeni care denotă că sunt barbari și retrograzi. Revoluționarii Maidanului s-au considerat forța progresistă a istoriei și i-au privit pe cei anti-Maidan ca fiind „ceilalți”, pentru că vorbeau limba rusă și aderau la cultura rusă. Această populație rusă nu și-ar fi imaginat sub nicio formă că Rusia le va bombarda orașele și le va ruina viața. Tragedia lor este dublă: o dată, lumea lor s-a prăbușit în mod simbolic la revoluția Maidanului; apoi, lumea lor este distrusă fizic de Rusia.

Dacă Ucraina va păstra regiunile din sud-est, atunci oricine se opune naționalismului agresiv va fi distrus. Va fi sfârșitul unei culturi unice, care nu a vrut să fie niciodată complet ucrainizată, dar nici rusificată. Dacă Rusia se va înstăpâni în aceste regiuni, așa cum se laudă acum, nu știu cum se va descurca cu resentimentele întregii populații, cel puțin în orașele care au fost grav afectate, precum Harkov.

Tragedia rusofonilor lor este dublă: o dată, lumea lor s-a prăbușit în mod simbolic la revoluția Maidanului; apoi, lumea lor este distrusă fizic de Rusia.

The Grayzone: Arătați în carte cum Zelenski s-a folosit de talentul actoricesc pentru a-i face pe oameni să-l susțină pe o agendă despre pace, democrație, progres, anticorupție, care însă ascundea o altă agendă, nepopulară, una neoliberală. Cum a făcut asta? Ce a spus în campanie și ce a făcut când a ajuns la putere?

Olga Baysha: Victoria uimitoare a lui Zelenski și a partidului său, transformat apoi într-o mașină de vot pentru reformele neoliberale (într-un regim turbo, cum ei înșiși au spus) nu poate fi explicată fără succesul serialului TV, despre care mulți analiști cred că a fost platforma electorală informala a lui Zelenski. Platforma oficială a avut doar 1.600 de cuvinte și câteva politici. Serialul a avut 51 de episoade și a oferit o viziune detaliată despre ce trebuie făcut pentru progresul Ucrainei. Mesajul lui Zelenski a fost pur populist. Serialul îi prezenta pe ucraineni ca un tot unitar, fără sciziuni, problema fiind doar oligarhii și politicienii corupți. Țara ar urma să se însănătoșească doar după ce ar scăpa de oligarhi și de marionetele lor, după ce proprietățile lor ar fi confiscate, chiar fără respectarea legii. Odată ales, președintele Zelenski chiar a făcut asta cu rivalii săi

Interesant, serialul ignoră tema războiului din Donbas, care a izbucnit în 2014, cu un an înainte de începerea difuzării. Pentru că temele Maidanului și a relațiilor Rusia-Ucraina sunt foarte delicate, Zelenski le-a ignorat, pentru a nu periclita unitatea națiunii lui virtuale, a telespectatorilor lui și, până la urmă, a alegătorilor lui.

”Normalizarea” și ”civilizarea” Ucrainei înseamnă privatizarea terenurilor și a proprietăților statului, dereglementarea relațiilor de muncă, reducerea rolului sindicatelor, creșterea tarifelor pentru utilități și tot așa.

Promisiunile lui Zelenski au fost la limita dintre real și virtual. A vorbit despre „progres”, înțeles ca ”modernizare”, ”occidentalizare”, ”civilizare” și ”normalizare”. Discursul progresist despre modernizare i-a permis să ascundă planurile reformelor neoliberale, lansate la doar trei zile după venirea la putere. În timpul campaniei, ideea de progres nu era legată de privatizare, de vânzarea terenurilor agricole, de reducerile bugetare. După ce și-a consolidate controlul asupra președinției și Parlamentului, Zelenski a arătat însă că ”normalizarea” și ”civilizarea” Ucrainei înseamnă privatizarea terenurilor și a proprietăților statului, dereglementarea relațiilor de muncă, reducerea rolului sindicatelor, creșterea tarifelor pentru utilități și tot așa.

The Grayzone: Înainte de Zelenski, în conducerea Ucrainei au fost numiți mulți străini. Similar, mulți dintre oficialii lui Zelenski au legături cu instituții neoliberale globale, despre care spuneți că îl manipulează pe Zelenski, care nu înțelege economia si finanțele. Care sunt interesele aici? Sunt avute în vedere și interesele populației?

Olga Baysha: Maidanul din 2014 a marcat începutul unei ere în termeni de influență a Vestului în deciziile suverane ale Ucrainei. Această influență a existat de la declararea independenței, în 1991. Camera Americană de Comerț, Centrul pentru Relațiile SUA-Ucraina, Consiliul de Afaceri SUA-Ucraina, European Business Association, FMI, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, OMC, UE – toți au influențat deciziile din Ucraina. Însă niciodată până la Miadan nu au fost numiți cetățeni străini la conducerea tarii. Asta a fost posibil doar după Maidan. În 2014, Natalie Jaresko – cetățean american – a devenit ministru de Finanțe. Aivaras Abromavicius, un lituanian, a devenit ministrul Economiei și Comerțului, Alexander Kvurașvili, un georgian, a devenit ministrul Sănătății. În 2016, Ulana Suprun – cetățean american – a devenit ministru interimar al Sănătății. Alți cetățeni straini au fost numiți în eșaloanele inferioare. Este inutil să mai spunem că aceste numiri nu au fost voința ucrainenilor, ci au fost recomandările instituțiilor globale neoliberale. Este surprinzător, pentru că jumătate din populația tarii nu a susținut Maidanul.

Mulți dintre acești din urmă ucraineni trăiesc în regiunea de sud-est. Cu cât mergeai spre la est, cu atât Maidanul era respins mai mult. 75% dintre cei din regiunile Lugansk și Donețk nu au susținut Maidanul. În Crimeea, revoluția a fost susținută de doar 20% din populație.

Numirile cetățenilor straini în guvern nu au fost voința ucrainenilor, ci au fost recomandările instituțiilor globale neoliberale. Este surprinzător, pentru că jumătate din populația tarii nu a susținut Maidanul.

Cu toate acestea, instituțiile occidentale au spus că Maidanul a fost revolta ”poporului ucrainean”, prezentat ca un tot unitar – un truc ideologic foarte eficient. Când îi încurajau pe protestatarii de la Kiev, membrii ”comunității internaționale” nu îi respectau pe milioanele de ucraineni care aveau viziuni anti-Maidan și astfel contribuiau la escaladarea unui conflict civil. Acest conflict a dus la dezastrul de astăzi.

Ce se poate spune despre interesele străine legate de neoliberalizarea Ucrainei, făcută în numele poporului ucrainean? Interesele străine sunt multe. În primul rând a fost reforma agrară, iar apoi a urmat lobbyul financiar. Fondurile de pensii din Vest și fondurile de investiții au vrut să investească bani care se depreciau și au cerut sprijinul FMI, al Băncii Mondiale, al BERD. Asta nu a avut nimic de-a face cu interesele ucrainenilor.

The Grayzone: Cum stă Zelenski la capitolul democrație, libertate de expresie, pluralism politic, comparativ cu ceilalți președinți ai Ucrainei post-sovietice?

Olga Baysha: Sunt de părere că democrația este o fantezie neoliberală, pentru că ea nu poate exista în sistemele neoliberale controlate nu de oameni, ci de instituții supranaționale. Asta a devenit limpede după Maidan, când au fost numiți miniștri străini, propuși de aceste instituții pentru a le reprezenta interesele în Ucraina. În zelul său reformist, Zelenski a mers și mai departe. În februarie 2021, a închis principalele trei canale TV ale opoziției. Un alt canal a fost interzis în 2022, înainte de război. În martie 2022, după ce a izbucnit războiul, au fost arestați zeci de jurnaliști, bloggeri și analiști. În aprilie, au fost închise și doua canale TV de dreapta. Mai mult, Zelenski a semnat un decret prin care televiziunile rămase trebuie să prezinte doar viziunea guvernului asupra războiului.

Sunt de părere că democrația este o fantezie neoliberală, pentru că ea nu poate exista în sistemele neoliberale controlate nu de oameni, ci de instituții supranaționale.

Toate aceste evoluții sunt fără precedent în istoria Ucrainei independente. Eu cred că Zelenski își întărește tendințele dictatoriale arătate imediat după venirea la putere, când a creat o mașină de votat legi în parlament, pentru a aproba reformele neoliberale, indiferent de opinia populației.

The Grayzone: Vreau să vorbim despre lista „Pacificatorilor” (Myrotvoreț), despre care se spune că are legătură cu guvernul și cu serviciul secret SBU. Este o listă a ”dușmanilor statului” și publică informații personale despre acești ”dușmani”. Unii dintre ai au fost asasinați. Ce puteți spune despre această listă?

Olga Baysha: Siteul naționalist Myrotvoreț a fost lansat în 2015, ”de un consilier de la Ministerul de Interne al Ucrainei” – așa scrie un raport ONU despre acest site. Numele fondatorului este Anton Gherașcenko, fost consilier al fostului ministru Arsen Avakov. Batalioanele naționaliste au fost create sub patronajul lui Avakov, în 2014, pentru a fi trimise în Donbas și a suprima rezistența împotriva Maidanului. Myrotvoreț a fost parte din strategia generală de intimidare a oponenților loviturii de stat. ”Inamic al poporului” este oricine îndrăznește să se exprime public împotriva Maidanului sau să conteste agenda naționalistă a Ucrainei, iar numele lui poate să apară pe acest site. Au fost uciși astfel un jurnalist, un deputat. Se cunosc numele asasinilor, însă nu sunt arestați, pentru că în Ucrina zilelor noastre, unde viața politica este controlată de radicali, acești oameni sunt considerați eroi.

Siteul acesta nu a fost închis după scandalul generat de publicarea datelor personale ale unor politicieni străini, inclusiv ale lui Gerhard Schroeder. Spre deosebire de domnul Schroeder, care locuiește în Germania, mii de ucraineni care au apărut cu datele lor pe acest site nu se mai pot simți în siguranță. Cei arestați în martie 2022 figurau și pe acest site. Pe unii îi cunosc personal – redactorul-șef al unui ziar din Odessa și posesorul unui canal de YouTube. Alții au fugit din Ucraina. În aprilie 2022, simțindu-se în siguranța, Tarik Nezalejko a spus pe YouTube că serviciul secret din Ucraina este un fel de „Gestapo” și a dat informații despre cum poți să scapi de agenții SBU.

Mă gândesc tot mai mult la calea spre modernizare a lui Augusto Pinochet, care este chiar admirat de neoliberali. Crimele regimului Pinochet nu au fost investigate o lungă perioadă

Acestea fiind spuse, Ucraina nu este o țară democratică. Mă gândesc tot mai mult la calea spre modernizare a lui Augusto Pinochet, care este chiar admirat de neoliberali. Crimele regimului Pinochet nu au fost investigate o lungă perioadă. În cele din urmă, lumea a aflat adevărul. Nu pot decât să sper că așa se va întâmpla și în cazul Ucrainei.

The Grayzone: Profesorul Volodimir Ișcenko a spus într-un interviu recent că, spre deosebire de Europa de Vest, în spațiul post-sovietic este un parteneriat între naționalism și neoliberalism.

Olga Baysha: Sunt de acord cu Volodimir. În Ucraina avem un parteneriat între liberali și naționaliști bazat pe intoleranța față de Rusia și față de toți cei care vor să coopereze cu Rusia. Văzută prin prisma războiului actual, această cooperare pare justificată. Însă alianța a apărut cu mult timp înainte, în 2013, când s-a creat mișcarea Maidanului. Acordul cu Uniunea Europeană era văzut de liberali ca o cale spre democratizare, modernizare și civilizație. Spre deosebire, Uniunea Economică Eurasiatică, condusă de Rusia, era asociată cu regresul civilizațional și cu despotismul asiatic. Naționaliștii radicali au fost cei mai activi luptători în Maidan. Unitatea dintre liberali și acești luptători a fost esențială pentru transformarea unui protest civic într-o luptă armată pentru răsturnarea neconstituțională a guvernului. Rolul naționaliștilor a stat însă și la baza apariției mișcării anti-Maidan din estul Ucrainei, care se împotrivea loviturii de stat. În parte, ceea ce observăm astăzi este urmarea tragică a acestei alianțe nefericite.

În parte, ceea ce observăm astăzi este urmarea tragică a acestei alianțe nefericite între liberali și naționaliștii radicali.

The Grayzone: Care este relația lui Zelenski cu extrema dreaptă?

Olga Baysha: Zelenski nu a exprimat niciodată opinii despre extrema dreaptă. În serialul ce i-a servit ca platforma electorală, naționaliștii erau prezentați într-o lumina negativă: proști și marionete ale oligarhilor. În campania electorală, Zelenski a criticat o lege a președintelui Poroșenko care îi obliga pe funcționarii publici, pe militari, medici și profesori să cunoască limba ucraineană. ”Trebuie să dăm legi care sa consolideze societatea, nu viceversa”, spunea Zelenski. După venirea la putere, Zelenski a dat însă o lege care promovează limba ucraineană în toate sferele vieții publice, pe linia trasată de Poroșenko, spre satisfacția naționaliștilor și furia rusofonilor. Zelenski nu a făcut nimic pentru pedepsirea naționaliștilor pentru crimele comise împotriva opozanților politici din Donbas. Este relevant că Zelenski a fost susținut de unul dintre cei bănuiți pentru asasinarea unui jurnalist.

Mulți cred că Zelenski s-a apropiat de extrema dreapta pentru că, deși sunt o minoritate în Ucraina, acești radicali nu ezită să folosească forța împotriva politicienilor, magistraților, oamenilor legii, jurnaliștilor și asa mai departe. Cu alte cuvinte, ei intimidează societatea, inclusive puterile statului.

Propagandiștii pot repeta cât vor marota ”Zelenski este evreu, deci nu poate fi nazist”, însă adevărul este că radicalii controlează procesul politic din Ucraina prin violența împotriva celor care se opun agendei lor naționaliste. Radicalii numesc asta ”safari politic”.

Zelenski s-a apropiat de extrema dreapta pentru că, deși sunt o minoritate în Ucraina, acești radicali nu ezită să folosească forța împotriva politicienilor, magistraților, oamenilor legii, jurnaliștilor

The Grayzone: Credeți că Zelenski joacă un rol constructiv în calitate de lider al Ucrainei în vreme de război?

Olga Baysha: Urmăresc cu atentie discursurile lui Zelenski și pot spune că modul în care prezintă conflictul nu lasă nicio șansă soluțiilor diplomatice, pentru că repetă mereu că forțele binelui sunt atacate de forțele răului. Nu poate fi o soluție politică. Sunt însă realități care contrazic această imagine mitologică a conflictului – faptul că Ucraina s-a împotrivit ani de zile implementării Acordurilor de la Minsk, semnate în 2015, după înfrângerea din Donbas. Potrivit acestor acorduri, Donbasul trebuie să primească autonomie politică în cadrul Ucrainei – ceva de neconceput pentru radicali. Kievul nu a aplicat acest document ratificat de ONU și a continuat războiul în Donbas. Viața oamenilor de acolo a devenit un coșmar. Războiul de acum este o prelungire a celui din 2014. A vedea lucrurile în acest fel nu înseamnă că ești de acord cu invazia rusă de acum, dar arată că și Ucraina este responsabilă pentru ce se întâmplă acum.

A prezenta conflictul ca pe o înfruntare între democrație și autocrație, între civilizație și barbarism înseamnă manipulare, iar asta este o chestiune esențială pentru a înțelege situația. Zelenski propagă viziunea lui George Bush – ”fie esti cu noi, fie cu teroriștii” – și asta îi permite să nu-și asume personal responsabilitatea pentru dezastrul de acum.

Calitățile actoricești sunt esențiale atunci când Zelenski vinde întregii lumi această imagine, iar lumea aplaudă. Nici măcar nu-și ascunde satisfacția. Întrebat de un reporter francez cum i s-a schimbat viața, Zelenski a spus: ”Acum viața mea este frumoasă. Cred că este nevoie de mine. Simt că este cea mai importantă semnificație a vieții mele – să fie nevoie de mine. Să simți nu doar că respiri, mergi, mănânci, Să simți că trăiești”. Pentru mine, declarația este alarmantă: arată că Zelenski se bucură că războiul îi dă ocazia să joace pe scena lumii, se bucură că trăiește, în timp ce milioane de ucraineni duc o viață groaznică, iar alte mii de oameni au murit.

Zelenski propagă viziunea lui George Bush – ”fie esti cu noi, fie cu teroriștii” – și asta îi permite să nu-și asume personal responsabilitatea pentru dezastrul de acum.

The Grayzone: Unii comentatori ruși sugerează că Ucraina are o atitudine de superioritate când vine vorba despre pro-occidentalism versus pro-rusism. Credeți că asta a contribuit la neînțelegerea de către liderii ruși a realităților din Ucraina?

Olga Baysha: Tind să cred asta. Jumătate dintre ucraineni nu au fost de acord cu Maidanul, iar milioane de ucraineni din estul țării au fost de acord cu intervenția rusă. Știu asta, pentru că rudele mele locuiesc în acea zonă. Însă asta era valabil în 2014 și poate să nu mai fie valabil acum. Au trecut opt ani, a răsărit o nouă generație, crescută într-un alt mediu social, mulți oameni s-au obișnuit cu noile realități. Oamenii îi urăsc pe naționaliștii radicali, însă cu siguranță urăsc și mai mult războiul. Realitatea de pe teren este mai complexă decât se așteptau decidenții ruși.

Superioritatea ucrainenilor care se identifică mai mult cu occidentalii decât cu rușii este cea mai tragică parte a întregii perioade post-Maidan, pentru că această superioritate a împiedicat găsirea unui limbaj comun între „progresiști” și compatrioții lor lor pro-ruși și „retrograzi”. Asta a dus la revolta din Donbas și la operațiunea antiteroristă a armatei ucrainene împotriva intervenției ruse, asta a dus la acordurile de la Minsk, la neaplicarea lor și, în cele din urmă, la războiul de acum.