KATIE HALPER: Profesore Michael Hudson, vă mulțumesc foarte mult că ni v-ați alăturat. Suntem foarte încântați să vă avem. Am vrut să începem prin a vă întreba dacă ați putea oferi o imagine de ansamblu asupra aspectelor economice care conduc acest conflict. Mă refer la conflictul dintre Rusia și Ucraina și, desigur, cu restul lumii sau, mai corect, conflictul Rusia - SUA și consecințele sale economice.
MICHAEL HUDSON: Depinde din ce parte te uiți. Din partea rusă, nu cred că au primat factorii economici. Kremlinul a fost amenințat de extinderea NATO și de un plan secret de a fi atacate zonele rusofone din Ucraina. Deci, cred că toate calculele Rusiei au fost pur și simplu militare. Calculele Occidentului sunt însă destul de diferite.
Și dacă te uiți la care sunt rezultatele conflictului, sunt foarte clare. O creștere foarte mare a prețurilor la combustibil, petrol și energie, o creștere foarte mare a prețurilor la produsele din domeniul agriculturii, odată cu scăderea ofertelor. Acest lucru va lăsa cea mai mare parte a Africii, Americii Latine, Sudul Global – țările din lumea a treia - în imposibilitatea de a-și plăti datoriile externe, ceea ce va duce fie la o neplată masivă a datoriei, fie la o amnistie fiscală.
Țările vor trebui să aleagă. Vor fi nevoite să își lase casele fără energie, fabricile fără energie – iar consumul de energie pe cap de locuitor este direct legat de PIB în ultimii 150 de ani. Fiecare diagramă arată cum consumul de energie, PIB-ul și venitul personal cresc împreună.
Deci, ce vor face țările când nu își pot permite să plătească prețuri mai mari pentru energie? Janet Yellen, care a fost șeful Rezervei Federale și [acum] secretar al Trezoreriei spune: „Ei bine, ceea ce vom face este să folosim Fondul Monetar Internațional pentru a păstra hegemonia unipolară a Americii.
Trebuie să păstrăm controlul american asupra lumii și o vom face prin intermediul FMI." Și asta ce înseamnă în practică? Folosirea FMI pentru a crea drepturi speciale de tragere, care vor fi un fel de bani gratuiți, a căror mare parte va merge în Statele Unite pentru a-și sprijini cheltuielile militare în străinătate, în toată această escaladă militară uriașă.
Și va permite FMI să meargă în țări și să spună: „Vă vom ajuta să vă plătiți datoriile ca să nu fiți blocați și să obțineți energie, dar este condiționat”. În condiții obișnuite: trebuie să-ți scazi salariul; trebuie să dai legislație antimuncă; trebuie să fiți de acord să începeți să vă vindeți domeniul public și să îl privatizați.
Criza energetică și alimentară cauzată de războiul NATO împotriva Rusiei va fi folosită ca o pârghie nu numai pentru a împinge privatizarea în mare parte sub controlul investitorilor și băncilor și finanțatorilor americani, dar va bloca și țările aflate pe orbita SUA tot mai mult, atât Sudul Global, cât și, în special, Europa.
O victimă va fi, deci, evident, Europa și euro. Euro a scăzut în valoare zi de zi, deoarece oamenii își dau seama că și-au pierdut piețele de export din Rusia și o mare parte a celor din Asia, iar acum și pe cele de acasă, deoarece exporturile necesită energie pentru a fi realizate. Costurile de import sunt în creștere, în special energia.
S-a convenit să se folosească acum 3 miliarde de dolari pentru a se construi noi instalații portuare pentru cumpărarea de gaz natural din SUA, gaz natural lichefiat, la trei până la șapte ori prețul pe care îl plătește acum pentru cel rusesc, ceea ce va face aproape imposibil ca firmele germane să producă îngrășăminte pentru a înființa culturi în Germania. Euro se prăbușește, deci.
Cea mai mare scădere dintre toate a fost însă a yenului japonez, deoarece Japonia își importă toată energia și cea mai mare parte a alimentelor și își menține ratele dobânzilor foarte scăzute pentru a sprijini sectorul financiar. Și astfel economia japoneză este sacrificată, contractată.
Și cred că asta este... nu poți spune: „Păi, acesta este un accident”. Aceasta face parte din PLAN, pentru că acum Statele Unite pot spune: „Desigur că nu vrem ca yenul tău să scadă atât de mult încât consumatorii tăi să fie nevoiți să plătească mai mult. Vă vom oferi, desigur, DST—drepturi speciale de tragere—și ajutor american. Dar vrem să vă rescrieți constituția, astfel încât să puteți avea arme atomice pe teritoriul vostru, astfel încât să putem lupta împotriva Chinei până la ultimul japonez. Așa cum facem în Ucraina, lasă-ne să o facem pentru tine!"
Și, desigur, japonezilor le place asta. Guvernului îi place ideea asta. Le place să sacrifice populația, ceea ce au făcut încă de la Acordul Plaza și Acordul Luvru din anii 1980, care practic au distrus economia industrială japoneză, după o creștere uriașă ajungînd la o scădere în masă.
Deci, acestea sunt efectele economice ale războiului. Și citind în ziar, crezi că războiul este despre ucraineni și NATO care luptă împotriva rușilor, când el este într-adevăr un război al Statelor Unite, care folosește conflictul NATO-Rusia ca mijloc de a controla aliații săi și întreaga lume occidentală; redau cuvintele lui Janet Yellen: „să restabilim puterea unipolară americană”.
AARON MATÉ: Și credeți că, acceptând că aceasta este strategia SUA, luându-vă argumentul la valoarea nominală, credeți că această strategie va reuși?
MICHAEL HUDSON: În cele din urmă, America se va autoînfrânge. Aproape fiecare discurs al politicienilor și militarilor americani conține sintagma: „Păi, nu vrem ca America să se împuște singură”. Este evident că toți sunt îngrijorați de asta. Este un pariu uriaș al celor care instrumentează planul.
Armata nici nu a fost consultată în privința sancțiunilor care au fost adoptate împotriva importului de energie rusească. Și armata nu a fost consultată nici măcar cu privire la planurile Departamentului de Stat și Securității Naționale... neoconservatorii care conduc de facto războiul NATO. Și așa, evident, există multe îndoieli în cadrul armatei, dar ei nu vorbesc, nu fac asta.
Este uimitor că în Europa singura opoziție la asta vine din partea dreptei, de la oameni ca Viktor Orban, Marine Le Pen. Nu dinspre aripa stângă. Deci, aripa stângă în Europa... de fapt nu ar trebui să spun stânga, ar trebui să spun ceea ce este acum aripa dreaptă, partidele social-democrate, Partidul Laburist, acestea sunt partidele care sunt complet în spatele NATO. Și nu pare să existe un imperativ politic în aceste țări, cu excepția unei politici care le va afecta balanța de plăți și le va bloca în dependență de Statele Unite.
Deci, cum va afecta conflictul economia? Ei bine, Rusia nu își poate permite să piardă, pentru că dacă va pierde, NATO va instala arme nucleare chiar în Ucraina, chiar lângă granița sa, așa cum vrea să facă în Letonia și Estonia. Și SUA, se pare, iau aceeași poziție: „Nu putem pierde, pentru că dacă pierdem, Biden nu va fi reales”.
Și se pare că Biden conduce acum campania militară și economică cu gândul trebuie să facă orice pentru a fi reales în noiembrie [2024], singura variabilă reală în strategia americană fiind publicul american însuși. Deci, este pus în joc totul.
AARON MATÉ: Și, apropo, dacă acesta este gândul lui Biden, el face asta deși majoritatea americanilor nu se trezesc dimineața îngrijorați de Ucraina, nu este preocuparea lor principală. Dar există o atitudine foarte diferită în interiorul Casei Albe. Deci, permiteți-mi să vă întreb despre Rusia. Va putea Rusia să reziste la toate acestea? În timp ce vorbim, Rusia a întrerupt recent livrările de gaz către Polonia și Bulgaria. Să presupunem că alte părți ale Europei urmează exemplul și refuză să plătească în ruble pentru achiziția de gaz, așa cum a cerut Putin. Își poate permite Rusia să împiedice mai multe țări să primească energie rusească sau crezi că Putin blufează în acele cazuri?
MICHAEL HUDSON: Nu blufează, bineînțeles că își poate permite să o întrerupă pentru că Rusia este aproape autonomă. Așa a supraviețuit anilor 1990 și terapiei de șoc. În orice țară care a supraviețuit terapiei de șoc, nimic din ce va veni nu va mai fi atât de grav. Deci, s-a demonstrat deja că poate supraviețui, acum 20 de ani, acum 30 de ani. Și poate supraviețui mult mai bine decât poate supraviețui Europa.
AARON MATÉ: Michael, lasă-mă să mă întorc. A supraviețuit, dar anii 90 au pus o taxă foarte mare asupra Rusiei.
MICHAEL HUDSON: Da, absolut.
AARON MATÉ: Sugerați că Rusia s-ar putea confrunta din nou cu asta?
MICHAEL HUDSON:Nu, nu cred că va fi din nou atât de grav, pentru că acum are sprijinul Chinei, Indiei și pe al altor țări. A reconstruit suficient din economia sa și a făcut suficiente legături cu alte economii care o susțin politic. Pentru că Biden a spus din nou și din nou: „Trebuie să distrugem Rusia, pentru că dacă distrugem Rusia, o vom îndepărta de China și apoi putem merge împotriva Chinei care este inamicul nostru adevărat”.
Deci, trebuie să îngenunchem lumea care se poate opune nouă, mai întâi Rusia și apoi China, poate și India. Și a fost foarte explicit în asta, așa că vă puteți imagina ecoul propagat de cuvintele sale în China și India. India a spus deja: „Ei bine, uite, suntem legați din punct de vedere economic de Rusia. Vom continua să facem comerț cu ea. N-avem încotro.
Rezervele valutare ale Rusiei au fost furate de Occident. Practic, va funcționa cu China pentru a crea un fel de schimburi de valută reciproce, cum ar fi Statele Unite ale Americii cu Europa și alte țări - swap-uri valutare, astfel încât să poată deține moneda celuilalt. Și China știe că, în cele din urmă, va fi rambursată printr-o nouă conductă pentru a i se livra gaz. Deci, cred că s-a luat o decizie în Rusia că se decuplează de Occident. Cu siguranță, decuplarea de Europa, decuplarea de Statele Unite, cu excepția comerțului marginal.
Deci, da, va fi dureros. Dar cred că poporul rus, care primește un raport foarte diferit despre război și violența și terorismul care se desfășoară în Ucraina decât oferă presa occidentală cetățenilor ei, în procente de 80% este în acord cu Putin. Nu e ca în anii 90 când erau complet demoralizați.
Luptele militare nu se vor încheia anul acesta sau anul viitor. Vor dura cel puțin 30 de ani. Și se vor încheia probabil cu o scindare între Europa și Occident, pe de o parte, și Eurasia, pe de altă parte, cu tot mai multe țări din Africa și America de Sud legându-se de economia eurasiatică, pe măsură ce Europa și economiile americane se micșorează. Aproape toată lumea vede o scădere a lor.
Cred că președintele Xi al Chinei a spus zilele trecute că vede cum economia americană se micșorează și, cu siguranță, economia europeană se micșorează, pentru un deceniu sau atâta timp cât va continua cursul neoliberal. Și cred că este destul de evident - se va micșora.
Și Xi a mai spus că asta se datorează faptului că o economie planificată centralizat, pe care o numesc socialism sau marxism cu caracteristici chineze, este mai eficientă decât democrația, pentru că democrația se transformă într-adevăr în oligarhie foarte repede, iar oligarhia se transformă într-o aristocrație ereditară.
Și Occidentul nu mai este o democrație. Occidentul s-a transformat într-o aristocrație ereditară. Iar chinezii încearcă să împiedice clasa financiară să devină o castă independentă, urmând politici care să sărăcească forța de muncă, pentru că pentru ei banca și creditul sunt încă de utilitate publică. Acesta este cel mai important sector care trebuie [salvat] în China și acesta este ceea ce face China atât de diferită de Statele Unite.
Spre comparație, putem spune că bancherii și Wall Street sunt planificatorii centrali ai SUA, iar planificarea lor centrală este în favoarea sectorului finanțelor, asigurărilor și imobiliarelor, pe când bancherii chinezi sunt responsabili de China prin Trezorerie, care este condusă de partid, sunt oficiali care nu caută să obțină câștiguri de capital pentru familiile bogate, ci folosesc finanțarea pentru a-și construi industria și infrastructura și pentru a deveni independenți față de Occident.
AARON MATÉ: Și dacă ar fi să preziceți primele locuri în care vom vedea o consecință majoră, tulburări majore ca urmare a prețurilor mai mari ale mărfurilor din cauza acestui război împotriva Ucrainei, care vor fi?
MICHAEL HUDSON: Aș spune că America Latină, Africa, țări din lumea a treia care au urmat politica Băncii Mondiale în ultimii 70 de ani și nu și-au construit capacități pentru a-și produce propria hrană, ci produc culturi de export, deci sunt dependente de importul de alimente, cereale şi energie americane. Jocul economic central al războiului NATO împotriva Rusiei a fost preluarea controlului asupra comerțului mondial de energie în mâinile companiilor petroliere americane, engleze și olandeze.
Deci, practic, companiile petroliere și SUA vor lăsa țările din lumea a treia să intre într-o criză. Dacă nu își îndeplinesc obligațiunile, atunci Statele Unite și deținătorii de obligațiuni vor putea trata America Latină așa cum au tratat Argentina sau Venezuela și să ia orice active pe care le au în afara țării lor. Ca și Venezuela, care a avut investiții în Statele Unite și aur pe care l-a lăsat în Banca Angliei, care au fost, toate, luate.
Va fi o uriașă acapare de bunuri. Iar cele mai multe bunuri ale celor care vor fi deposedați vor fi în America Latină și Africa. Și poate în unele țări deficitare din Asia. Deci, aceasta este veriga cea mai slabă, și de aceea există această luptă în cadrul FMI la ședințele viitoare, pentru a crea aceste drepturi speciale de tragere - DST pentru a le oferi bani cu condiția să existe un război de clasă.
Deci, ceea ce vedem, într-adevăr, nu este un război între NATO și Rusia. Este un război de clasă al neoliberalilor împotriva muncii în întreaga lume pentru a consfinți puterea finanțelor asupra muncii.
AARON MATÉ: Și așa crezi că există o amenințare cu o criză a foametei și mai gravă în această lume, una despre care nu vorbim și ar trebui să ne pregătim pentru ea?
MICHAEL HUDSON: O amenințare? Păi acesta este OBIECTIVUL! Da, desigur. Asta vizează ei. Dacă citiți ce spune Klaus Schwab la Forumul Economic Mondial, el a spus că sunt cu 20% prea mulți oameni în lume, în special în Sudul Global. Miliardarii spun cu toții: „Trebuie să reducem populația, sunt prea mulți consumatori care nu produc suficientă bogăție pentru noi. Dacă ei produc bogăție pentru ei înșiși, asta nu contează pentru că asta nu este pentru noi."
Deci, da, nu va fi un accident. Evident, oricine se uită la tendințele economice de bază poate vedea că acest lucru este inevitabil – și trebuie să presupunem că acest lucru a fost discutat ca parte a întregului plan neoliberal al administrației Biden și al „statului profund” din spatele lui.
KATIE HALPER: Cât de diferit este de ceea ce am văzut cu Trump?
MICHAEL HUDSON: Este cam la fel. Aceleași grupuri sunt încă în control. Trump urma să-l numească pe acel general care urma să curețe practic Departamentul de Stat și CIA, dar ginerele său l-a convins să nu numească acea persoană. Și Trump nu a avut pe nimeni în administrația sa capabil să închidă tot acest grup neocon de acolo.
Deci, practic, l-a lăsat să distrugă, în esență. El a vrut să retragă trupele din Siria, iar Armata a refuzat să retragă trupele. Nimeni nu i-a urmat ordinele. Așadar, a fost o aberație din punct de vedere politic, dar președinția SUA în zilele noastre este doar o unealtă a „statului adânc” din spatele ei. Deci, nu cred că este atât de mare diferență. Republicanii sunt la fel de mult în spatele acestui plan ca și democrații.
AARON MATÉ: Permiteți-mi să vă întreb despre impactul economic asupra Ucrainei din acest conflict și nu doar din cauza invaziei Rusiei, ci și privind la ultimii opt ani, începând de la lovitura de stat susținută de SUA. Și poate putem începe cu ceea ce s-a întâmplat în toamna lui 2013, pentru că povestea convențională despre care ni se vorbește mult în SUA este că, practic, toată criza a început atunci când Ucraina era în discuții cu UE, sub Ianukovici, președintele demis. Și Ianukovici urma să semneze acest acord cu UE. Și asta și-au dorit cei mai mulți ucraineni. Ar fi adus libertate Ucrainei, iar apoi Rusia practic a sabotat-o și i-a ordonat să nu o facă. Și atunci ucrainenii au ieșit să protesteze...
KATIE HALPER: Nu este... nu spui tu asta, Aaron, nu? Vrei să spui că aceasta este narațiunea mainstream cu care am fost hrăniți.
AARON MATÉ: Da, aceasta este narațiunea mainstream cu care am fost hrăniți. Și atunci ucrainenii au ieșit să protesteze pornind revoluția de la Maidan, așa cum se numește, și asta a dus la lovitura de stat din februarie 2014, care l-a înlăturat pe Ianukovici. Puteți vorbi de ce narațiunea greșește, în special despre termenii acordurilor care i s-au cerut lui Ianukovic să le semneze de către UE și ce ar fi însemnat asta pentru Ucraina?
MICHAEL HUDSON: Ei bine, Rusia nu putea să-i impună cu adevărat lui Ianukovici ce să facă. Ianukovici a fost întotdeauna independent. Rusia a făcut o ofertă mai bună, iar Ianukovici a spus că acordul pe care îl oferă UE îi va face mult mai săraci - pe el și gruparea oligarhică din jurul său - decât continuarea relațiilor pe care le avea cu Rusia, care, până la urmă, erau relațiile lor tradiționale.
Deci, Ianukovici nu a semnat acordurile UE. Și în acel moment, nu ucrainenii au protestat. Era un grup neo-nazist care a fost poziționat în... care s-a instalat cu lunetiști în jurul pieței Maidan și grupul nazist a început să tragă în polițiști pentru a-i face să pară că ar fi fost din guvern, oamenii lui Ianukovici, și trag asupra mulţimii generale.
Deci, practic, lovitura de stat a fost sponsorizată de Statele Unite, care au introdus în guvern oficialii desemnați de doamna Nuland, iar ucrainenii speraseră că aderarea la UE îi va face să prospere cumva. Ei bine, acesta este mitul pe care l-a crezut Europa, că dacă s-ar lua doar după sfatul SUA, ar ajunge la fel de prosperă, cu tot atâtea bunuri de larg consum ca și Statele Unite. Și totul a fost un mit.
Dar când consilierii lui Ianukovici s-au uitat la asta, ei au spus: „Ei bine, nu vom face bani în acest fel, practic”. Și cleptocrații care conduceau Ucraina în acel moment - fiindcă nu ucrainenii conduceau Ucraina - au gândit la fel. Ucraina a fost considerată de către Banca Mondială cea mai coruptă țară din Europa, iar cleptocrații s-au gândit:
„Stai puțin. Dacă semnăm că vrem în UE, atunci europenii vor prelua proprietățile noastre și vor dori să ne cumpere și vom rămâne cu niște iahturi și niște imobile în Anglia, precum rușii. Deci, ei au fost cu siguranță în spatele lui Ianukovici, spunând: „Nu este o afacere bună treaba asta cu UE”.
Și-atunci SUA au decis că au nevoie de o lovitură de stat pentru a folosi Ucraina pe termen lung în lupta împotriva Rusiei, ca primul domino care trebuie să cadă în lupta împotriva Chinei. Asta era deja în discuție la acel moment, în 2014.
MICHAEL HUDSON (născut la 14 martie 1939) este un economist american, profesor de economie la Universitatea Missouri–Kansas City și cercetător la Institutul de Economie Levy din Bard College, fost analist pe Wall Street , consultant politic, comentator și jurnalist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu