20.1.15

Învăţaţi, măi studenţi, căci vă aşteaptă salariul minim pe economie!

Graduates




În continuarea studiului nostru despre oportunitatea ridicării salariului minim pe economie în România, continuăm cu un studiu de caz, cel al nivelului de salarizare pentru absolvenţii de facultate, pornind de la modificarea legislaţiei muncii.

Noul Cod al Muncii elaborat în timpul Guvernării Boc, în numele nevoii de flexibilizare a forţei de muncă, a reuşit să reducă puterea angajatului faţă de aceea a angajatorului, prin renunţarea la negocierea colectivă a salariilor, ceea ce a dus la dispariţia aproape totală a dialogului social real.  Aşa se explică următoarea evoluţie, chiar în timp de Criză, a împărţirii valorii adăugate între profit si salarii:
Dacă în 2008 profitul declarat la nivelul ţării era de 66 mld € iar salariile însumau 59 mld €, în 2012 profiturile înregistrate la patroni au fost de 67 mld € şi salariile doar 48 mld €. Deci în timpul crizei profiturile au crescut totuşi cu 1 mld € în timp ce salariile au scăzut cu 11 mld €. (Sursa: Cuvântarea dlui. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înființarea CEC, http://youtu.be/TfZmzBdXflw)
Chiar dacă situaţia de mai sus indică o clară lipsă de egalitate de şanse a partenerilor sociali şi  tensiunile sociale existente, este de interes de explicat care sunt mecanismele scăderii salariilor, în condiţiile în care cifrele şomajului nu par să justifice diminuarea globală a salariilor.  Mecanismul pe care-l avem în vedere este acela al nivelului salarizării pentru absolvenţii de facultate.  Implicaţiile mai largi ale acestui caz trebuiesc văzute în concluziile studiului nostru anterior.
Situaţia statistică
Datele statistice arată un salariu mediu brut în 2008 de 348 iar în 2012 de 359 . O creştere de 11 în 5 ani vorbeşte despre o rearanjare a  salariilor în aşa fel încât a crescut ponderea salariilor mici ca să poată compensa creşterea celor câteva mari.
Statistica salariilor din 2014 arată că mai mult de un milion de angajaţi au salariul minim garantat în plată pe ţară (SMEC).Această cifră , să-i spunem dramatică este de 12 ori mai mare decât în anul 2011. Ea trebuie evaluată împreună cu informaţia că în anul ce tocmai a trecut, unul din cinci lucrători a câştigat doar 900 lei brut/lună. Datele de la Inspecţia Muncii arată că în luna august 2011 mai puţin de 90.000 angajaţi primeau un salariu la nivelul SMEC iar la finalul anului  2014 cca 20% din totalul angajaţilor din economie primeau SMEC.



Încercând să desluşim cauza acestei bulversări de cuantum mediu de salarizare am descoperit că la un număr aproximativ egal de absolvenţi de facultate ca şi în anii anteriori, aceştia au fost angajaţi în mediul privat cu salariul minim.



De ce aşa?

O mică retrospecţie ne arată că în perioada 2006-2007 după exodul tinerilor educaţi prilejuit de intrarea ţării in UE, pe piaţa muncii erau puţini tineri licenţiaţi. De aceea chiar patronii au solicitat introducerea în Contractul Colectiv de Muncă  a menţiunii creşterii SMEC pentru absolvenţii de facultate de la 1,5 la 2 SMEC. În 2011, profitând de permisivitatea guvernului Boc faţă de măsurile de austeritate, cu ocazia elaborării noului Cod al Muncii, tot patronii, cu deosebire reprezentanţii Consiliului Investitorilor Străini şi ai AmCham (Camera de Comerţ a SUA în România) au fost aceia care în loc să ceară revenirea la situaţia iniţială au fost de acord să dispară orice remarcă referitoare la SMEC pentru absolvenţii de facultate. Astfel au fost destul de multe situaţii în care tineri ingineri sau economişti au fost angajaţi direct din facultate cu SMEC, la fel ca orice muncitor  necalificat. Argumentul acestei măsuri a fost acela că diploma deţinută nu reprezintă criteriul în stabilirea salariului, ci viaţa practică din piaţa muncii trebuie să fie criteriul: experienţa practică, abilităţile reale deţinute, potenţialul de perfecţionare, uneori importanţa postului, dar în special domeniul şi mersul economiei în general. 

Aşa se face că odată cu încheierea Contractului Colectiv de muncă din 2011 şi renunţarea la acest ansamblu minim de reguli uniforme la nivelul ţării negociat între Patronate şi Sindicate, nu a mai existat niciun act normativ care să reglementeze SMEC pentru absolvenţii de studii superioare diferit de cel aprobat prin HG la nivel de ţară..

Ce spune legea?

Codul Muncii exprimă:

Art. 162 republicat:

  1. Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile. 
  2. Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.
  3. Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
  4.  Angajatorul are obligaţia ca la negocierile colective şi cele individuale să diferenţieze salariile în funcţie de pregătirea, complexitatea posturilor, importanţa acestora în cadrul unităţii.
Cu alte cuvinte, conform legii, angajatorul care are peste 21 salariaţi are obligaţia să respecte salariul minim de încadrare cel puţin, şi prin legi speciale acolo unde este cazul. Nu există nicio lege care să impună vreun salariu special pentru absolvenţii cu studii superioare şi deci, pe cale de consecinţă aceştia pot fi angajaţi şi prin negociere cu un salariu diferit de SMEC sau cu SMEC dacă patronul nu prezintă o ofertă superioară..
Ce decurge de aici?
Tinerii cu vocaţie universitară aveau în minte şi argumentul unei vieţi decente oferite de o retribuţie a muncii lor calificate superioară altor calificări. În ultimii ani, iată însă că facultatea nu mai este o garanţie pentru un trai îndestulat, dar chiar a ajuns să nu mai asigure nici măcar un loc de muncă. Dovada cea mai clară este că majoritatea absolvenţilor din ultimii 5 ani au mari dificultăţi în găsirea unui loc de muncă.
Leafa medie a unui absolvent de facultate depăşeşte uşor 1000 lei. Conform unui studiu al Consiliului Naţional al Calificărilor, sunt doar câteva instituţii de învăţământ superior care prezintă garanţia obţinerii unui loc de muncă şi a unui slariu corespunzător. Astfel, salariul se situează între 1000 euro (absolvenţi proveniţi de la Automatică-Calculatoare, Cibernetică, Limbi străine rare, Finanţe –bănci ) şi 826 lei pentru absolvenţii de Educaţie Fizică şi Sport (statistic)
După prima categorie, arhitecţii (1877 salariul mediu de încadrare) sunt cei care-şi găsesc cel mai uşor un loc de muncă, urmaţi de Ştiinţele Economice şi Inginerie, de unde în maximum trei luni de la absolvire te poţi angaja. La polul opus, pentru specializările Silvicultură sau Geologie este nevoie de 6-7 luni pentru găsirea primei slujbe (1040 salariu).
Concluzii:

1 Absolvirea unei facultăţi nu mai este o miză pentru tineri. Cei care totuşi o fac, în majoritate vorîncerca să părăsească ţara spre direcţii mai ofertante. Statul pierde sume uriaşe cu şcolarizarea acestor tineri educaţi, sume care de cele mai multe ori nici nu le va recupera vreodată, nici nu va beneficia de aportul acestor absolvenţi-decât în număr redus- la ridicarea competenţelor profesionale ale pieţei muncii necesare progresului tehnologic şi competiţional al ţării în ansamblu. România va intra cu atât mai accelerat pe spirala morţii care înseamnă descalificarea şi pierderea performanţelor concurenţiale. Domeniile în care ţara va mai avea producţie vor fi cele cu valoare adăugată mică.

2.Învăţământul superior ridicat în ani de zile la performanţe notabile va slăbi numeric şi calitativ, în paralel cu invadarea imigranţilor români pe pieţe ale muncii europene sau americane.
3 Nivelul pentru educaţie, învăţătură şi cercetare va scădea accentuat în rândul copiilor şi tinerilor, mărindu-se inegalităţile social-economice de la nivelul societăţii a cărei coeziune socială va fi din ce în ce mai şubredă.
SD & fCh

(publicat in revista Economistul, numarul 5 din 16 frebruarie 2015)

2 comentarii:

Dr. Mihai Ion Turcu - Man, univ.em. spunea...

Reforma din in vatamantul universitar a redus durata studiilor cu licenta la 4 apoi la 3 ani. In sistemul Bologna studiile academice complete sunt 3 plus 2 pus 4 si se termina prin dipoma de doctor. Stdiie de 3 ani sunt considerate studii propedeutice care introduc studntul in domeniu dar nu-l califica.Am fost titular pentru materii de baza si de stricta specialitate.Predau materii de stricta speciaitate pentru studii masterale. O materie de baza nu se poate preda intr-un semestru.O materie foarte complexa de speciaitate nici atat.Rstrangerea studiior cu icenta a 3 ani perturba logica succesunii materiilor, astfe materii care sunt baza pentru alte materii se predau concomitetnt. Tendinta noastra de a incerca sa comprimam ce predam in 5 ani in 3, reduce calitatea predarii. Ideea ca profesorul indica chestiuni si expune doar nodurie tramei cunoasterii si studentul extinde studiul prin consultare de bibiografie, intocmeste referate sub indrumarea profesorului, lucrari de laborator etc.care sunt notate si conteza pentru examen, cum se intimpla in universitatile americane,implicit se apleaca spre ceea ce va fi apoi speciaizarea sa ingusta, alegand si intre optionae si facultative adcvat interesului sau de speciaizare, accesul la informatie fiind desavarsit ( milioane de titluri in bibioteca universitatii, acces prin net la orcare alta bibioteca inclusiv Bibioteca Congresului conectata cu Bibioteca din Paris, cele doua mari bibioteci ale lumii, din motive cunoscute nu se pica studentului in Romania. Mai adaugam problema laboratoarelor.Saracia generala face dificile studiie complete ( master si doctorale cu frecventa). Stdentii occidentai sunt sprijiniti de varii surse de bani, burse de stat, de intreprinderi, de fundatii, credite bancare pentru studii, depuneri de bani ai parintilor la banci in vederea studiilor fiior care permit finantarea de catre banca cu restu de bani necesari sub forma de credit acordat studentului etc.si desigur studiul in etape, absolventul cu licenta lucrand cu salsriu mai mic decat absoventu cu master si mai mic decat cel cu master si docorat, cu banii economisiti putind urma studiile postlicenta.Evident nu toti studentii inscrisi absova studiie si nu toti ajung la calificarea academica completa. Majoritatea licentiatilor nostri care urmeaza studii masterale si doctorae sunt finantati de parinti sau consorti cu mari sacrificii in contul familiilor lor. Salarizarea mizera in cauza a licentiatior si nediferentierea apoi dupa plusul de studii a salariilor, duce la criza identificata de Doamna Smaranda Dobrescu.Echivaenta diplomelor in UE ne obliga la preuarea sistemuui universitar occidental, fara a fi ca societate organizati pentru acest sistem.

Smaranda Dobrescu spunea...

Domnule Turcu, gasesc ca aveti perfecta dreptate cu reducerea studiilor de baza care se finalizeaza prin examen de licenta. Macar la profilurile tehnice s-a redus ciclul doar cu un an. Pentru a se obtine un absolvent cu aceleasi abilitati , cunostiinte profesionale si competente ca in anii trecuti, munca profesorilor si a studentilor este mult intensificata, poate pana la o limita care nu mai asigura aceste cerinte. Cu atat mai mult, un absolvent al unor facultati ce-si pastreaza standardele este cu atat mai dezamagit dupa un efort intens sa vada ca o se ofera un salariu egal cu cel al unui absolvent de invatamant vocational mediu. Economia de piata presupune ce-i drept negociera salariilor si lasa la aprecierea patronului oferta de salariu. Intr-o perioada de criza insa, cand nu se gasesc locuri de munca, pus in fata acestei alternative de remuneratie tanarul va alege sa traverseze oceanul sa verifice daca mai gaseste cel putin la locul ei "tara tuturor posibilitatilor" Este obligatoriu ca decidentii sa aibe in vedere cat capital social si cate cheltuieli ale statului cu educatia unui astfel de tanar se irosesc. Parca doar in paguba lucram!