Trustul de presă Adevărul (redacția din Republica Moldova) a pus în circulație pe rețelele sociale spre obștească luare-aminte o analiză a cunoscutului Forum Strategic American (Stratfor) care „pune în balanță poziția geo-politică a României în contextul conflictului din Ucraina și problemele interne de la București”. Esența documentului este sintetizată în titlul sub care este publicat: „Campania anticorupție alungă influența Rusiei din România”.
Prin urmare, febrilitatea trinomului DNA-ÎCCJ-SRI din ultimile luni ar avea de a face cu geo-politica și nu cu supremația legii iar justiția română s-ar ocupa de calibrarea societății românești pentru a servi intereselor geo-politice ale Occidentului euro-altlantic și nu de asigurarea legalității în spațiul național românesc, de alungarea rușilor iar nu de pedepsirea hoților. Autentic sau apocrif, documentul dă expresie celui mai abject neo-conservatorism.
Să cităm câteva pasaje din textul atribuit Stratfor și publicat de Adevărul (“Pravda”). Astfel, analiștii americani ar fi afirmat că „decizia DNA de a lansa o investigație asupra premierului Victor Ponta este rezultatul unei campanii interne realizată în concert cu strategia geopolitică a Occidentului.” Această strategie se bazează pe ideea că „investind în țări precum România, guvernele occidentale câștigă o influență semnificativă atunci când vine vorba de luarea unor decizii în politica externă regională.” Imperativele occidentale, „cuplate cu dorința unor anumite agenții românești (având legături cu Occidentul) contribuie la o schimbare instituțională în România.”
Analiza Stratfor afirmă că „România este un partener strategic în competiția dintre Occident și Rusia pentru influența asupra zonelor de frontieră.” De aceea „stabilitatea României și reducerea influenței ruse constituie scopuri esențiale ale SUA.” În acest context „un nivel redus de corupție înseamnă că figurile publice cheie sunt mai puțin vulnerabile în a fi mituite sau supuse presiunilor. Asta reduce capacitatea unor guverne străine, precum cel al Rusiei, de a câștiga un ascendent asupra anumitor politicieni sau oameni cu influență în domeniul economic.”
Analiștii Stratfor mai observă că „anumiți membri ai elitei de la București aveau legături acoperite cu Kremlinul încă din perioada dictaturii comuniste” și că în condițiile în care „cultura politică dominantă a supraviețuit…combaterea eficientă a corupției nu a început până în 2013 când Kovesi a preluat conducerea DNA”, adăugând că „agenția condusă de Kovesi, cu sprijinul serviciilor de informații, a început să pună sub acuzație politicieni din toate partidele și de la toate nivelurile guvernării.” În analiza din care cităm se mai susține că lupta împotriva corupției a avansat cu puțin succes până când PSD a pierdut guvernarea în anul 2005. (Ceea ce sugerează că, PSD-2014, cel care a acceptat numirea Laurei Kovesi, nu ar mai fi același cu PSD-2005. Lucru posibil adevărat dacă ne gândim că în ultima jumătate de deceniu PSD a devenit tot mai puțin social în afară și tot mai puțin democrat în interior. În viziunea neoconservatoare, desigur, mai puțin rezistent la presiunea externă dar nu suficient de internaționalist – a se citi atlanticist.)
Stratfor apreciază că „forțele externe” (evident cele occidentale) joacă un rol-cheie în încurajarea și facilitarea campaniei anti-corupție din România. Menționând puternicele legături cu Occiendentul ale DNA și SRI în chestiuni legate de terorism și securitatea cibernetică dar și de corupție și crimă organizată, Stratfor amintește că Laura Koveși a fost distinsă cu un premeiu de ambasada SUA la București, precum și că directorul FBI, James Comey, s-a întâlnit în martie 2015 la București cu șefa DNA și noul director SRI. De asemenea este subliniat faptul că SUA au adoptat și măsuri directe împotriva unor oficiali români corupți interzicându-le intrarea pe teritoriul american.
Analiza conchide că deși campania anti-corupție din România „nu va putea depăși interesele înrădăcinate în sistemul politic al țării”, acuzațiile și condamnările recente vor face totuși din România pe termen lung un „aliat de bază în regiune al guvernelor occidentale”. Cu alte cuvinte, România va rămâne tot coruptă dar pro-occidentală și prin urmare un „aliat de bază” sau mai pe scurt o bază a guvernelor occidentale în regiune.
Să punem acum într-un limbaj mai simplu acest mesaj uluitor. Ceea ce analiza Stratfor spune este că: 1. Occidentul (SUA) intervine în România pentru schimbarea guvernului, întrucât acesta ar fi un atu al geo-politicii ruse, dar și mai general, pentru schimbarea regimului politic („contribuie la o schimbare instituțională în România”); 2. DNA și SRI sunt instrumentele geo-politicii occidentale folosite pentru a limita spațiul de manevră al unor state terțe (Rusia) în România prin îndepărtarea elitelor române bănuite de rusofilie pe motiv că ar fi corupte; 3. Invazia „spațiului tactic al justiției” de către serviciile secrete este încurajată de Occident (SUA); 4. Justiția română nu este (doar) politizată ci geo-politizată, adică este controlată nu (doar) de factori politici interni ci de factori politici externi; 5. Combaterea corupției în România nu este un scop în sine ci un mijloc pentru promovarea agendelor geo-politice occidentale; 6. Partidul cel mai mare din România și totodată cu rădăcinile cele mai adânci în societatea românească datorită presupusei sale susțineri pentru protecția socială (PSD), este considerat ca anti-occidental și de aceea tratat cu preferință drept corupt; 7. România trebuie să fie o bază de operații occidentale în războiul strategic al Occidentului cu Rusia; 8. Oricine manifestă o preferință politică pentru apropierea de Rusia este suspect de a fi corupt și este tratat în consecință. (Cum se împacă toate acestea cu declarația că Occidentul dorește „stabilitatea României” este greu de spus.)
Nici una dintre aceste idei nu este nouă. Nouă este candoarea cu care sunt formulate și șocantă este confirmarea pe care o aduc reproșurilor formulate constant de ceea ce mulți numesc „propaganda anti-occidentală rusă în România”. Este vorba despre acea propagandă care susține că Occidentul urmărește să anihileze elitele naționale românești și orice politică națională românească, punând România în situația de a accepta servil un simplu rol de avanpost al intereselor occidentale pe linia întâi a frontului occidentalo-rus, într-un război care nu ar fi al său.
Iată de ce autenticitatea acestui document Stratfor (până acum necontestată de presupusa sursă) mi se pare suspectă. Este atât de anti-americană sau de americano-dăunătoare această analiză, în „americanismul” ei fundamentalist, încât este greu a fi crezută, frizând manipularea. De ce să fi pus neo-conservatorii de la Stratfor o asemenea armă în mâinile propagandei de război (hibrid) ruse? De ce să fi vrut ei să îi alieneze pe români spunându-le atât de convingător că SUA vor să distrugă democrația română pentru a le transforma națiunea în carne de tun?
Dacă documentul este autentic, înseamnă că autorii lui, mult prea inteligenți ca să fi ignorat că el va alimenta americano-scepticismul, au contat pe susținătorii lor necondiționați din România – „proamericanii captivi” – pe care au vrut să îi încurajeze și să îi mobilizeze spre a lupta până la capăt în susținerea „sistemului justițiar-securist” programat a lichida actuala elită politică și economică românească – bună sau rea. Lor – deopotrivă neoconservatori americani și talibani ai atlanticismului românesc – ar trebui să le atragem atenția că „industria anticorupției”, dezvoltându-se prin șubrezirea democrației, nu face decât să delegitimeze statul de drept și să deschidă drum spre mafiotizarea României. Când guvernele României nu mai sunt alese sau demise de cetățenii țării ci de guverne străine, prin folosirea instituțiilor represive ale statului român scoase de sub controlul civil și neghidate de un interes național autentic, oricât de bune ar fi intențiile străinătății și oricât de performantă „industria anticorupției”, abuzul își face loc și macină statul român din interior. Dacă într-adevăr pentru Occident România este un partener strategic important în confruntarea cu Rusia, atunci să observe că „stabilitatea” și loialitatea unui stat mort, eșuat, rupt de baza sa identitară (națională), nu servește decât adversarului democrațiilor euro-atlantice.
Slăbirea clasei politice românești (și așa puțin performantă) prin susținerea obstinată a neo-cezarismului băsescian, a făcut ca după retragerea lui Traian Băsescu, sistemul „justițiaro-securist” pe care el l-a construit dar l-a și controlat, să arate asemenea unei armate de ronini – adică de samurai fără stăpân – în căutarea unui nou șogun. Așa se explică atacurile fără direcție clară ale sistemului respectiv – căci haosul îi permite păstrarea poziției privilegiate – cât și disponibilitatea lui de a se pune, sub camuflajul telejustiției, în slujba intereselor unor oligarhii de tip mafiot – căci acestea sunt mult mai eficiente și mai stabile decât guvernele care vin și pleacă pe valurile capricioase ale democrației. Să fie oare un stat mafiot o stavilă mai fermă împotriva unei agresiuni externe în războiul hibrid care bântuie Europa orientală decât un stat democratic fie el și atins de corupție? Catergoric nu!
Iată de ce nu este exclus ca textul Stratfor să fie un fals pus în circulație de concurenții Occidentului euro-atlantic; fals menit a-i manipula pe români și a-i împinge la sinucidere. Aceasta este tocmai una dintre strategiile așa numitului „război hibrid” astăzi la modă, care în locul instrumentelor militare folosește arma psihologică și (dez)informativă. România poate fi scoasă din joc prin autodistrugere mai ușor decât printr-o confruntare militară clasică.
Dacă este însă vorba de un fals, ce demonstrează el? Pe de o parte, dorința concurenților euro-asiatici ai SUA de a-i portretiza pe americani ca ducând o politică neoconservatoare, imperială, potrivinică independenței și demnității națiunii române. Pe de altă parte, interesul acelorași concurenți de a vedea cum nefasta „industrie românească a anticorupției” își continuă opera de distrugere a democrației românești și de transformare a României într-un stat mafiot, făcând a se crede că ele sunt susținute de aliatul american. În fine, convingerea celor aflați la originea manipulării că atitudinea democrațiilor occidentale față de România și acțiunile „sistemului justițiar-securist” în România pot da credibilitate unei asemenea contrafaceri. (Cu alte cuvinte, chiar dacă documentul nu aparține în realitate analiștilor de la Stratfor, el este verosimil aratând ca și când ar fi fost scris de ei, căci reflectă filosofia neoconservatoare care îi caracterizează și se referă la realități care nu pot fi contestate.)
Că o fi una, că o fi alta, neoconservatorism occidental sau manipulare orientală, morala este că democrația românească trebuie salvată din războiul hibrid care se poartă pe teritoriul său. Salvată de prețuirea opresivă a prietenilor, de intrigile subversive ale neprietenilor și de poftele odioase ale mafiei locale. În lipsa democrației statul de drept este nelegitim; iar un stat de drept nelegitim (cum au și dictaturile) dă oxigen populismului justițiar-securist care condamnă România la statutul de națiune eșuată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu