Cum ar trebui sa arate o Uniune flexibila? O Constitutie deschisa pentru Europa

Plecand de la ideea lui Fritz Scharpf autorul acestei propuneri, Daniel Seikel sugereaza o reforma constitutionala care sa difere de actualul cadru curent in patru directii:

1.Prezentul Tratat ar trebui inlocuit de o Constitutie europeana „slaba” care sa contina doar acele elemente care in mod obisnuit sunt incluse in constitutii: prevederi privind competentele, institutiile,  procedurile ca si drepturile sociale si cetatenesti fundamentale. Ca un efect principal, aceasta modificare ar consta intr-o de-constitutionalizare a legii pietei unice: aceasta nu ar mai fi parte a corpului cvasi-constitutional al Tratatului, ci o lege ordinara a UE. Daca legea pietei unice ar primi o astfel de lovitura, aceasta reforma ar crea o Constitutie Europeana mai permisiva in sensul ca ar fi mai deschisa catre politici alternative economice si sociale decat cele predominante in libreralismul de piata, consacrate atat in regulile pietei unice cat si in cazul legii Curtii Europene de Justitie (ECJ). Ideea este de a crea un „nivel al terenului de joc”pentru contestarea  paradigmelor politicilor rivale.. In plus, legea pietei unice ar deveni o lege ordinara, astfel incat va fi mai usor sa corectezi de exemplu legea ECJ cand ea ajunge sa subordoneze drepturile sociale colective libertatilor pietei. (cum e posibil sa se intample in prognozata reglementare germana privind co-determinarea drepturilor angajatilor in companiile transnationale). In loc de unanimitate, modificarea politica a legii ar necesita doar o majoritate simpla.
(Co-determinarea este un concept care implica dreptul lucratorilor sa participe la managementul companiilor la care lucreaza)

2.Noua Constitutie ar putea sa conduca spre un important progres in democratizare prin garantarea dreptului de initiativa atat Parlamentului European cat si Consiliului European.

3. Actul obisnuit de decizie in UE s-ar simplifica radical. Majoritatile simple din Consilliu si din PE ar fi suficiente pentru adoptarea legislatiei. De fapt aceasta reforma ar transforma UE intr-un sistem cu doua camere. Legislatia europeana ar fi eliberata de impasul politic

4. Simplificarea actului decizional din UE ar trebui acompaniata  de posibilitatea de exceptare optionala de la legislatia ordinara pentru a evita situatiile extrem de problematice in care aceeasi majoritate de tari in mod repetat au castig de cauza asupra aceleiasi minoritati reprezentand alte tari. In mod suplimentar, exceptarile optionale ar putea servi la protejarea reglementarilor sensibile ale institutiilor nationale cum ar fi extinderea drepturilor de co-determinare ale angajatilor, in cazul in care propunerile unui stat nu detin majoritate care sa le sustina de catre celelalte state.Totusi. aceste exceptari optionale ar trebui controlate politic: o majoritate calificata in Consiliu si una simpla in PE ar putea sa fie in stare sa nege valabilitatea exceptarilor. Un alt efect binevenit al exceptarilor optionale  ar consta in marirea rolului organismelor nationale intrucat aplicatiile pentru exceptari trebuie dezbatute si decise in parlamentele nationale. De presupus ca acest lucru va fi insotit (de dorit) de o politizare a afacerilor europene in cadrul unor dezbateri nationale publice..Astfel cetatenii vor dobandi o influenta mai directa asupra integrarii europene.

Compromisul intre Uniformitate si Diferentiere

Ideea de baza a acestei propuneri este propunerea de a pune de acord multiplele puncte de veto in cadrul sistemului decizional european de exceptari optionale. Avand in vedere eterogenitatea vasta institutionala si socio-economica a celor 27 state, aceasta reforma este preconditia necesara pentru orice intensificare a integrarii europene care-si propune sa respecte cu grija democratia si drepturile sociale castigate. Nu numai ca va face mai usoara gasirea de solutii pentru conflicte si probleme comune  in ciuda considerabilei diversitati a statelor membre dar va oferi deasemenea protectie specificitatilor sensibile nationale.

Pretul platit pentru aceasta reforma ar fi o aplicare mai putin uniforma a legislatiei UE in diferitele state membre, lucru care va conduce probabil la o integrare diferentiata in final. Totusi,  acest lucru nu ar reprezenta un pas inapoi fata de situatia actuala. Dimpotriva, aceste schimbari ar face posibil progresul in politicile din multe domenii importante cum ar fi taxarea(aici se cere unanimitate), unde in prezent orice progres este blocat de pragurile ridicate de majoritate din legislatia europeana in combinatie cu interesele divergente ale altor  state membre. In acest caz de reforma doar modificarile de Tratat ar necesita unanimitate.

E de presupus ca acceptarea integrarii  diferentiate va fi o problema dificil de inghitit de catre integrationistii pro-europeni cel putin de catre cei care lupta pentru o Europa sociala si apartin  stangii politice. Acestia sunt cei care adesea, si e de inteles, obiecteaza fata de ideea integrarii diferentiate argumentand ca nicio tara nu ar trebui lasata in urma celorlalte. Integrarea diferentiata totusi este  un fapt existent deja azi si este avuta in vedere chiar in proiectele cheie ale integrarii.(EMU, Schengen)

Poate că mai ales cei care susțin o Europă socială și democratică sunt cei care trebuie să inteleaga că statele membre nu pot fi făcute "mai sociale", prin intermediul intervenției la nivel european împotriva voinței lor, adică atunci când nu există nici majorități politice in statele membre respective si nici la nivel european care sa sprijine această ambiție. Alegerea este între o stagnare in toate,  de dragul  uniformitatii - care amenință în mod serios să submineze integrarea europeană - sau progresul pentru unii .intr-o oarecare masura.

Mai mult decât atât mă aștept ca aceste schimbări, prin creșterea capacității politice de rezolvare a problemelor și eliminarea structurală a liberalismului de piata din politica europeană, ar putea reduce în mod eficient nemulțumirea publică fata de UE. Restul de nemulțumire nu ar mai trebui să conducă la o respingere completă a aderării la UE, dar ar putea fi în schimb canalizata în dezbateri mai puțin perturbatoare asupra dreptului de exceptari optionale selective

…………………………………………………………………………………………….

SD.  Voi comenta aceasta propunere din punctul de vedere al trilemei mondiale care ne spune ca intr-o uniune de state membre in jurul unei idei, sa spunem aceea de comert liber, dintre cele trei optiuni, suveranitate, democratie, integrare, cel mult doua pot fi indeplinite..
Printre alte destule neajunsuri ale structurii Uniunii Europene, deficitul de democratie a fost cel mai mult criticat. Critica se referea la faptul ca programele cu care reprezentantii nationali castigau dreptul de a accede in PE nu aveau nicio relevanta in fata hotararilor impuse de catre Comisia Europeana, lipsita de legitimitate. Cu alte cuvinte, vointa alegatorilor din statele membre nu era luata in considerare. Al doilea criteriu, suveranitatea statelor membre era suficient de ciuntita in cadrul UE pentru a determina efecte adverse eurosceptice sau anti europene in statele respective. Ideile de Exit in curs de inmultire si consolidare in acest aspect isi au radacina. Subordonarea bancilor nationale si lipsa lor de autonomie este un aspect suplimentar care deranja statele care pierdeau creditorul de ultima instanta. Al treilea criteriu, integrarea se afla de destula vreme in stadiul de deziderat intrucat forma de federalizare care ar fi adaugat componenta fiscala si politica comuna nu putea fi obtinuta deocamdata si nici in viitorul apropiat din cauza diferentelor mari de performante economice ale statelor membre.

Asadar, prezenta propunere incearca sa miste ceva din inghetarea in neputinta a UE din acest moment. Anume, propune sa se renunte pe moment la adancirea integrarii in schimbul democratizarii activitatilor si poate a redarii temporare de suveranitate in cateva din cazurile in discutie.

Avantajele propunerii de integrare flexibila:
-Procedura de exceptare optionala, cheia acestei propuneri permite statelor membre sa-si impuna anumite particularitati legislative doar pentru folosul propriu. Trecerea de la votul cu majoritati calificate la cel cu majoritati simple ajuta si statele reprezentate de partide politice minoritare in PE sa aibe un cuvant de spus in favoarea acestora. Discutiile libere in statul membru care ridica spre adoptare o exceptie optionala, redau alegatorilor din tara respectiva increderea ca au reprezentanti care le sustin doleantele in PE. Cu alte cuvinte este evident plusul de democratie obtinut .

-Conceptul de austeritate sau de flexibilizare accentuata a pietei muncii pot suferi modificari necesare in unele state membre sufocate de saracie, concomitent cu refacerea dialogului social si a puterii de decizie a lucratorilor prin conceptul de co-determinare

Dezavantajele propunerii de integrare flexibila:

-Daca se mentine status-quo al integrarii flexibile, devine clar ca aceasta propunere s-ar putea numi: Europa cu mai multe viteze. Simultan vor persista sa existe state membre cu performante economice slabe si altele dezvoltate. Vor fi state cu somaj mare si beneficii sociale minore si state cu somaj nesemnificativ si beneficii sociale importante. Vor exista tari cu varste de pensionare si pensii diferite in cuantum, vor fi state cu datorii suverane mari si imprumuturi inrobitoare si state infloritoare.

- procesul de adoptare a monedei unice se va amana intrucat masura integrarii flexibile nu este de natura sa grabeasca convergenta necesara dintre state, ci dimpotriva. Acest lucru va separa odata in plus tarile zonei euro de celelalte tari „sudice” Avantajul cuplarii la moneda forte-euro- se va sterge pe masura ce statele non-euro vor inregistra datorii.

- Este de presupus ca statele membre ale zonei euro vor incerca sa realizeze o structura institutionala aparte, cu integrare mai mare si poate cu cedare de suveranitate catre un nivel superior, ceea ce ar insemna o uniune monetara-fiscala-politica, larg integrata.
Ca o concluzie, tarile non euro actuale care vor ramane cu acest statut vor fi izolate, in prezenta  unor masuri legislative care nu li se poitrivesc, indiferent de existenta  sau absenta exceptarilor optionale. Aceasta izolare poate conduce in timp la o noua structura diferita de UE , la dezmembrare sau la tratate monetare disparate intre state.Aceasta situatie le va ridica si problema asigurarii securitatii, presupunand ca UE „cea dezvoltata” isi va continua colaborarea strategica cu NATO sau isi va dezvolta propria structura militara de aparare.

-Este posibil ca tarile de viteze inferioare sa fie avantajate de aceasta „libertate de actiune” dobandita si sa-si caute solutii cat mai adaptate de comert liber si in functie de fotografia strategica a momentului.

In concluzie, integrarea flexibila propusa este de fapt propunerea mai veche a Europei cu mai multe viteze care ar putea evolua spre o despartire a statelor membre mai putin dezvoltate de esalonul fruntas european. (mai putin elegant spus ar insemna descotorosirea de tarile sarace). Unica solutie daca s-ar fi dorit ca integrarea sa fie predominanta din setul de trei parametri ai  trilemei mondiale, decidentii europeni ar fi trebuit sa purceada  din timp la federalizare cu constiinta deficitului de democratie si suveranitate. Reactia la globalizare si la politici impuse de catre UE este iata, incercarea de refacere a aspectului democratic si suveran al statelor membre intr-o maniera superficiala, inutila si nedefinita in amanuntele ei esentiale. Este solutia gasita pentru a preveni dominoul de Exituri si revirimentul nationalismelor nu se stie cat de radicale.

                                                                                                                                                                                                

S.D