Din aceasta primordiala criza financiara americana din anul 1837 au rezultat doua mari consecinte: (i) Razboiul american de secesiune din 1864, care a dus la abolirea sclavialei (nu si la segregarea rasiala, o alta „marca” americana, dar mai de secol XX) si (ii) modelul american de capitalism financiar, care a devenit utilizabil la nivel global „datorita” imperialismului cultural american de dupa 1990.
Matthew Desmond sugereaza că Războiul civil american, izbucnit 25 de ani mai târziu, și-a avut sorgintea în această criză din 1837, generata de supra-productia de bumbac si antrenata de imprumuturile cu care fermierii americani isi ipotecau sclavii pentru a cumpara mai multi sclavi*. Daca este asa, atunci ideea de abolire a sclaviei a fost doar pretextul ideologic al Războiului american de secesiune. Lumea intreaga a aplaudat – si inca aplauda – America pentru reusita acestui razboi, vazuta ca un triumf al libertatii.
In timpul sclaviei (o perioada de cca 250 de ani, din 1619, pana in 1864), americanii si-au construit o cultura a speculatiei financiare pe care nu au mai abandonat-o niciodata, devenind principala caracteristica a capitalismului american**, pe care au exportat-o peste tot in lume si pe care au impus-o prin forta celei mai mari si mai bogate armate din lume si din istorie, asa cum rezulta din cartea lui Naomi Klein, Doctrina socului. Este cultura care a produs ametitoarea inegalitate economica si sociala care s-a instalat in lumea contemporana si nedemnele conditii de munca pentru salariati, mai ales cei „selectati” dintre imigranti si cei supusi la munci aproape gratuite in tarile – colonie ale corporatiilor globale, dar si cultura care a asigurat Americii pozitia de unica super-putere economica si militara a lumii.
Aceasta forma barbara de ipoteca este, pur si simplu, modelul juridic pe care s-au construit creditele ipotecare si creditele de finantare a studiilor, tipuri de banking care sunt considerate nu numai normale pentru lumea noastra, ci chiar un „drept al omului” de a se indatora. Biciul si lanturile sclaviei fizice au fost inlocuite, in prezent, cu biciul legii, cu ciomagul contractului si cu lantul juridic (n.n. - in limba latina, vinculum inseamna atat lant, cat si legatura, iar vinculum juris inseamna, literalmente, lant juridic).
Pentru necunoscatori, trebuie precizat ca ipotecile si creditele de studii, care tin captivi simpli particulari pe perioade de zeci de ani, sunt bazele sistemului financiar – bancar american, care emite bani – datorie cu ocazia fiecarei ipoteci, precum si cu ocazia fiecarei refinantarii a portofoliului de ipoteci si a crearii de „instrumente financiare derivate” pe care le cumpara fondurile de pensii, fondurile suverane (inclusiv cele detinute de tari care sunt in „razboi comercial” cu SUA), asiguratorii, bancile de refinantare, bancile centrale, statele si mai toate entitatile care ne dreneaza banii, sub forma de instrumente de economisire, de asigurare si de investitie sau sub forma de taxe, impozite si contributii sociale.
In zilele noastre, sclavul negru de pe plantațiile sudiștilor americani a fost înlocuit cu debitorul captiv al casei cumpărate pe credit, cu salariatul din corporație, cu fostul student care și-a finanțat studiile, din ce în ce mai scumpe, cu bani împrumutați la bancă etc.
Matthew Desmond sugereaza că Războiul civil american, izbucnit 25 de ani mai târziu, și-a avut sorgintea în această criză din 1837, generata de supra-productia de bumbac si antrenata de imprumuturile cu care fermierii americani isi ipotecau sclavii pentru a cumpara mai multi sclavi*. Daca este asa, atunci ideea de abolire a sclaviei a fost doar pretextul ideologic al Războiului american de secesiune. Lumea intreaga a aplaudat – si inca aplauda – America pentru reusita acestui razboi, vazuta ca un triumf al libertatii.
In timpul sclaviei (o perioada de cca 250 de ani, din 1619, pana in 1864), americanii si-au construit o cultura a speculatiei financiare pe care nu au mai abandonat-o niciodata, devenind principala caracteristica a capitalismului american**, pe care au exportat-o peste tot in lume si pe care au impus-o prin forta celei mai mari si mai bogate armate din lume si din istorie, asa cum rezulta din cartea lui Naomi Klein, Doctrina socului. Este cultura care a produs ametitoarea inegalitate economica si sociala care s-a instalat in lumea contemporana si nedemnele conditii de munca pentru salariati, mai ales cei „selectati” dintre imigranti si cei supusi la munci aproape gratuite in tarile – colonie ale corporatiilor globale, dar si cultura care a asigurat Americii pozitia de unica super-putere economica si militara a lumii.
Aceasta forma barbara de ipoteca este, pur si simplu, modelul juridic pe care s-au construit creditele ipotecare si creditele de finantare a studiilor, tipuri de banking care sunt considerate nu numai normale pentru lumea noastra, ci chiar un „drept al omului” de a se indatora. Biciul si lanturile sclaviei fizice au fost inlocuite, in prezent, cu biciul legii, cu ciomagul contractului si cu lantul juridic (n.n. - in limba latina, vinculum inseamna atat lant, cat si legatura, iar vinculum juris inseamna, literalmente, lant juridic).
Pentru necunoscatori, trebuie precizat ca ipotecile si creditele de studii, care tin captivi simpli particulari pe perioade de zeci de ani, sunt bazele sistemului financiar – bancar american, care emite bani – datorie cu ocazia fiecarei ipoteci, precum si cu ocazia fiecarei refinantarii a portofoliului de ipoteci si a crearii de „instrumente financiare derivate” pe care le cumpara fondurile de pensii, fondurile suverane (inclusiv cele detinute de tari care sunt in „razboi comercial” cu SUA), asiguratorii, bancile de refinantare, bancile centrale, statele si mai toate entitatile care ne dreneaza banii, sub forma de instrumente de economisire, de asigurare si de investitie sau sub forma de taxe, impozite si contributii sociale.
In zilele noastre, sclavul negru de pe plantațiile sudiștilor americani a fost înlocuit cu debitorul captiv al casei cumpărate pe credit, cu salariatul din corporație, cu fostul student care și-a finanțat studiile, din ce în ce mai scumpe, cu bani împrumutați la bancă etc.
*A se vedea Matthew Desmond, The roots of America’s brutal capitalism, The New York Times, 24-25 august, editia printata. Mă întreb dacă Thomas Jefferson, un stăpân de sclavi care si-a administrat cu succes averea, inclusiv prin cumpararea de noi sclavi prin ipotecarea celor detinuti deja, ar fi fost de partea nordiștilor in acest război. Probabil că nu.
**Joshua Rothman, Flush Times and Fever Dreams, 2012, citata de NYT, in numarul din 24-25 august 2019.
Gheorghe Piperea
**Joshua Rothman, Flush Times and Fever Dreams, 2012, citata de NYT, in numarul din 24-25 august 2019.
Gheorghe Piperea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu