Pornesc de la idea ca
valoarea suprema castigata de Romania si de alte tari din sfera de influenta
sovietica este si va ramane democratia.
I Extinderea populismului
de dreapta in Europa
Victoria recenta a
partidului conservator Lege si Justitie (PIS) in Polonia, confirma recentul
trend European, cresterea capitalismului de stat nonliberal, condus de
autoritarieni populisti de dreapta. Aceste miscari sunt cunoscute drept
Putinomics in Rusia, Orbanomics in Ungaria, Erdoganomics in Turcia, sau o
decada de Berlusconomics din care Italia inca se lupta sa recupereze. Curand,
fara indoiala se va auzi si despre Kaczinskinomics in Polonia. Toate sunt
variatiuni pe aceeasi tema discordanta: un lider nationalist ajunge la putere cand
starea proasta din economie deschide drum spre o stagnare cronica si seculara. De
obicei acest autoritarian ales incepe sa reduca libertatile politice prin
controlul media, in special al televiziunilor. Apoi acesta (sau aceasta avand
in vedere potentuialul D-nei Le Pen de a ajunge la putere) isi continua agenda
prin opozitie la Uniunea Europeana (daca tara este membra UE) sau fata de alte
institutii de guvernanta supra-nationala. Acesta se va opune in continuare
comertului liber si investitiilor directe straine, favorizand in acest timp
lucratorii si firmele interne, in mod particular societatile de stat si cele
private sau grupurile financiare aflate in legatura cu cei de la putere. Uneori
partide rasiste sau aflate in afara legii sustin un astfel de guvern sau ofera
un autoritarism si un apetit anti-democratic chiar mai profund.
Ca sa fim corecti,
astfel de forte nu sunt inca la putere in majoritatea tarilor europene, dar ele
devin mai populare aproape peste tot: Frontul National al lui Le Pen in Franta,
Liga Nordului a lui Matteo Salvini in Italia, Partidul Independent al lui Nigel
Farage in Marea Britanie (UKIP). Toate vad un model in capitalismul de stat nonliberal
din Rusia si in Putin un lider demn de admiratie si emulatie. In Germania,
Olanda, Finlanda, Danemarca, Austria si Suedia, de asemenea, popularitatea
partidelor populiste, anti-europene, anti-imigratie, de dreapta este in
crestere.
Majoritatea acestor partide tind sa fie social conservatoare. Dar politicile lor economice-anti-piata si teama ca capitalismul liberal si globalizarea vor eroda identitatea si suveranitatea nationala- au multe elemente in comun cu partidele populiste de stanga, cum ar fi Syriza in Grecia (inainte de capitularea in fata creditorilor ), Podemos in Spania, Miscarea Cinci Stele din Italia si chiar cu programul castigator al liderului laburistilor, Jeremy Corbyn. Mesajele comune ale dreptei populiste si ale partidelor de stanga ar putea fi sintetizate in urmatoarele idei: Stop austeritatii, controlul si reglementarea mai stricta a bancilor, banci de investitii cu capital autohton, renationalizari, un stat puternic, mai multa suveranitate, buget construit pe nevoile tarii, fara constrangeri externe, renegocieri ale Tratatului, restructurari de datorii externe, etc,etc
Majoritatea acestor partide tind sa fie social conservatoare. Dar politicile lor economice-anti-piata si teama ca capitalismul liberal si globalizarea vor eroda identitatea si suveranitatea nationala- au multe elemente in comun cu partidele populiste de stanga, cum ar fi Syriza in Grecia (inainte de capitularea in fata creditorilor ), Podemos in Spania, Miscarea Cinci Stele din Italia si chiar cu programul castigator al liderului laburistilor, Jeremy Corbyn. Mesajele comune ale dreptei populiste si ale partidelor de stanga ar putea fi sintetizate in urmatoarele idei: Stop austeritatii, controlul si reglementarea mai stricta a bancilor, banci de investitii cu capital autohton, renationalizari, un stat puternic, mai multa suveranitate, buget construit pe nevoile tarii, fara constrangeri externe, renegocieri ale Tratatului, restructurari de datorii externe, etc,etc
Intradevar, la fel ca
multi suporteri ai partidelor “radicale” de stanga din 1930 care au avut un
traseu de inversare a politicii si au sfarsit prin sustinerea partidelor
autoritare de dreapta, ideologiile economice ale partidelor populiste de
dreapta de azi si a celor de stanga ”radicala”par sa convearga in multe feluri.
In 1930, stagnarea
economica si recesiunea au condus la ascensiunea lui Hitler in Germania,
Mussolini in Italia si Franco in Spania (printre alti autoritarieni). Brandul
specific de azi al acestor partide nu are cum sa fie la fel de virulent ca in
anii 1930, dar corporatismul economic al acestora si stilul autocratic sunt
similare.
Revenirea in forta a
populismului nativ, nationalist nu este surprinzatoare: stagnarea economica,
somajul ridicat, inegalitatile in crestere si saracia, lipsa de oportunitati si
teama nascuta de imigrantii si minoritatile ce reclama joburi si venituri a
oferit acestor forte un mare impuls. Aversiunea fata de globalizare-si fata de circulatia
libera a produselor, serviciilor, capitalului, muncii si tehnologiilor care au
venit odata cu globalizarea-care acum a inflorit in multe tari este de asemenea
o hrana pentru demagogia nonliberala.
Daca regresul economic
devine cronic iar somajul si salariile nu-si vor reveni curand, partidele
populiste pot ajunge foarte aproape de putere in destule tari europene. Mai
rau, zona euro poate intra din nou intr-o perioada de risc, odata cu iesirea
eventuala a Greciei ce poate declansa efectul de domino capabil sa conduca la
spargerea eurozonei. De asemenea, iesirea Angliei ar putea provoca o
des-integrare europeana, cu riscurile inerente aditionale ale dezintegrarii
insasi a unor tari (UK, Spania, Belgia)
Ce putem retine de aici este potentiala apropiere de mesaj a
partidelor populiste de dreapta si a celor de stanga “radicala”. In conditiile
in care social democratia face casa buna cu neoliberalii in majoritatea tarilor
europene, ramane mare, scrisa cu rosu pe perete alb, intrebarea: Cine va
sustine mai departe democratia liberala, valoare determinanta a ideologiei
social democrate?
II. Si totusi, cum s-a ajuns la aceasta situatie?
1 Partidele democrat liberale de dreapta, toate de tip neoliberal in aceasta epoca
industriala si-au asociat un crez nescris, dar prezent in guvernarile lor,
conform caruia: Dumnezeu este tehnologia iar Duhul Sfant este eficienta.
In numele eficientei se ajunge la inegalitati majore in societate, la
disparitia solidaritatii, spiritului umanitar si in ultima instanta la lipsa
coeziunii sociale. Aceasta rezultanta coincide cu tinta unei guvernari mondiale
in care se remarca lipsa omogenitatii natiunilor, lipsa democratiei, lipsa
guvernelor nationale, lipsa frontierelor (Francois Fillon); Europa se afla deja
pe acest drum.
Capitalismul
actual prin mijloacele financiare folosite se bazeaza pe scheme Ponzi prin care
se rostogolesc imprumuturile de la o banca la alta, de la un termen la altul si
pe de alta parte pe o imensitate de instrumente derivative folosite care
depasesc de cateva ori PIB-ul mondial. Aceste doua aspecte dovedesc caracterul
complet nesanatos al neoliberalismului. Scadenta la aceste actiuni ca si
cresterea inegalitatilor vor conduce mai devreme sau mai tarziu la implozia
capitalismului ajutat si de educatia din ce in ce mai precara a tinerei
generatii provenite din medii sarace sau paupere, aflate in imposibilitatea
apelarii la o educatie de buna calitate
Persistenta
inegalitatilor va lipsi economia de multiplicatorul lui Keynes, intrucat
valoarea adaugata se va indrepta din ce in ce mai mult inspre elite
In numele
eficientei a fost posibil in contextul globalizarii accelerate ca democratia sa
slabeasca si sub imperiul goanei dupa profit, sa apara elite politice hotarate
sa doreasca folosirea statului intr-un mod autoritar. Probabil ca altii,
non-decidenti vor fi dispusi sa renunte de buna voie la democratie si la
consultare si dialog in virtutea promisiunii bunastarii.
2.Partidele democrate de centru stanga, social democrate ajunse sa coguverneze cu liberalii sau
chiar singure la guvernare si-au parasit atributele si mesajul propriu si au aderat din conformitate comunitara si
comoditate la dispozitiile CE de tip popular-german. Asa a fost posibila restructurarea
pietei muncii, eliminarea sau diminuarea dialogului social, capcana ocuparii
agendei politice a stangii excesiv cu problema apararii minoritatilor. Majoritatea
se pierde ca preocupare. Sub imperiul sloganului de flexibilizare a pietii
muncii ceruta de nevoia de competitivitate in crestere, social democratii si-au
refacut legislatia muncii punand accent pe contractele de munca pe perioada
determinata si pe negocieri angajat-patron in absenta unor reguli majore
preexistente la nivel global.(desfiintarea contractelor colective la nivel de
tara). Actualele
partide de stanga denumite peiorativ drept radicale sau extremiste reprezinta
de fapt unicele forme de manifestare ale stangii europene. Social democratia si-a pierdut mare
parte din fundalul in care evolua si anume aspectul democratic al societatii.
3 Democratia liberala in curs de contestare in numele eficientei economice, pe
altarul globalizarii
Democratia presupune informarea corecta a
cetatenilor, manifestarea libera a nemultumirilor acestora si a oponentei fata
de masurile politice si administrative. Democratia, asa cum s-a manifestat ea
la inceputuri in Atena presupunea inflorirea stiintei, culturii, crea terenul
propice dezvoltarii umane individuale si colective. Democratia ateniana la
inceputuri se baza in primul rand pe ideea de egalitate in fata legii. Aceasta
idee si-a facut loc atat de intens in societate incat chiar si Pericle a introdus-o
in cuvantarea celebra a aceastuia, Discursul
funerar al lui Pericle de la sfarsitul primului an al razboiului
peloponezian. Discursul a marcat apogeul Atenei democratice. Dupa aceea s-a
instalat plutocratia ai carei filozofi au fost Socrates, Platon si Aristotel.
Aceasta in timp a fost invinsa de alte plutocratii autoritare si democratia
exemplara ateniana a luat sfarsit. O alta democratie a aparut ceva mai tarziu
in timpul Romei republicane. Din pacate imperiul ce a urmat a adus declinul..
Azi, democratia a fost in mare masura
confiscata de plutocratie, mai putin factorul drepturile omului ce tine de democratia
individuala si mai mult democratia colectiva reprezentata de respectarea
promisiunilor cu care s-a castigat puterea. EMU a presupus cedarea de
suveranitate colectiva in multe domenii ceea ce a dus la stergerea democratiei
colective in mare masura. Democratia este confiscata de catre plutocrati in
numele eficientei economice care in loc sa vina cu solutia executiva a unui
stat reglementator puternic vine cu solutia unui stat autoritar cu profund
caracter militar, politienesc. Exemplele Rusiei, cum am aratat mai sus, in
subsidiar al Chinei sau Singaporelui, sunt folosite de partidele populiste de
dreapta in legatura cu promisiunea prosperitatii economice, fara sa se
precizeze a cui prosperitate. Si totusi, manifestarea
plenara a democratiei ar putea inlocui ca rezultate disparitia stangii sau la
limita chiar a ideologiilor slab manifestate in ultimii ani, in ultima
instanta..
III Poate fi stopat acest trend distrugator al
omenirii?
Nu ma pot
pronunta asupra posibilitatii temporizarii ritmului globalizarii; este o
ecuatie cu prea multe necunoscute. Pot spune insa ca de-a-lungul timpului
Social Democratia a fost cel mai aproape de ideea de sustinere a democratiei in
capitalism, in scopul temperarii, civilizarii acestuia. Asa, in adormire cum se
manifesta azi Social Democratia nu are capacitatea angrenarii lucratorilor si
populatiei sa iasa din izolare si pasivitate fapt ce corodeaza pana la
distrugere opiniile si manifestarea lor prin formele specifice: manifestari de
strada, greve. Daca grevele pe fondul unor legislatii diferite si a prezentei
somajului sunt mai putin eficiente si poate chiar in detrimentul populatiei,
manifestarile publice si-au pastrat rolul lor. Pe de alta parte Social Democratia,
fie ca va continua sa se numeasca asa sau va avea un alt nume, sa-i spun
generic”Noua stanga” va trebui sa se reinventeze in sensul stabilirii unor
obiective minimale dar comune tuturor tarilor Uniunii Europene, sau in sens mai
larg, europene. Cu alte cuvinte, Noua Stanga ar trebui sa se formeze in jurul
unui Compact Social Democrat European avand in vedere ca problema este de
natura global europeana. Aceasta optiune ar trebui sa opereze cel mai aproape
de planul in care au aparut probleme de netolerat intr-o societate democratica
bazata pe democratie liberala. Acest Compact ar reprezenta in termeni mai tehnici
un loc geometric al stangii europene.
IV Constructia obiectivelor ar trebui sa
porneasca de la ideile urmatoare:
·
in
privinta capitalului e nevoie de lupta, de schimbarea regulilor si nu de
acomodarea lui.
·
Acceptarea
trilemei mondiale conform careia intr-o uniune monetara un stat nu poate
dispune simultan de democratie, suveranitate si integrare, ci de maximum doua
din aceste valori. Daca gandim ca democratia ramane valoarea de electie care
poate substitui cel mai bine ideologia social democrata de secol 20, atunci
metodele politice vor fi de evaluare a gradului de integrare, adica mai multa
sau mai putina Europa, rolul ECB, revederea rolului bancilor nationale in
special in calitatea acestora de creditor de ultima instanta, revederea
Pactului Fiscal, etc. Respectarea votului majoritar din state, dovada prima a
existentei democratiei va presupune si mai multa suveranitate in acord cu optiunea
majoritatii populatiei.
·
Uniunea
Europeana va trebui sa revina la scopul initial al infiintarii sale, adica
construirea unei Europe a egalilor. In acest sens ideea de tari exportatoare
care fiinteaza in paralel cu tari-piete de desfacere trebuie sa dispara. Daca
reindustrializarea in cazul tarilor estice in special este o solutie, ea sa se
faca atat prin nationalizari cat si prin forme locale sau centralizate de QE. Ideea
de state donoare de energie si altele receptoare in cadrul Uniunii energetice
europene trebuie revazuta in sensul ca pretul comun de achizitionare de pe
piata sa fie corelat cu puterea de cumparare din tara respectiva. Actuala
liberalizare pare a devansa realitatea. Liberalizarea pretului la gaz metan
trebuie sa urmareasca aceleasi conditionari. Vanzarea pamanturilor agricole sa
ramana un obiectiv la latitudinea statelor si nu o obligatie.
·
Revenirea
la dialogul social in privinta contractelor colective de munca, a conditiilor
de munca si a salarizarii muncii. Forma finala de parafare a tratatului de
comert cu SUA (TTIP) are nevoie de acordul sindicatelor.
·
Sustinerea
in continuare a austeritatii, cu deosebire in statele sud-est europene nu poate
produce crestere nici pe termen mediu, nici lung
·
Este
necesara abordarea sistemelor de fiscalitate care reduc cel mai mult
inegalitatile din societate. Exemplele tarilor nordice induc nevoia
fiscalizarii diferentiate a veniturilor si averilor.
V Concluzii
Democratia liberala
este inca un imperativ al societatilor bazate pe respectul drepturilor omului,
societati de tip umanist, coezive, constituite pe natiuni distincte. Daca asupra trendului
globalizarii este dificil de intervenit la nivel european sau global,
mentinerea in limite suportabile ale capitalismului orientat spre eficienta
nelimitata si profit in permanenta crestere, o poate face politicul care trebuie sa creeze si sa mentina o balanta coeziva a
societatii prin incurajarea manifestarilor de tip contrapondere la dezechilibrul periculos creat in prezent
de dominatia capitalului. Acest lucru
este posibil prin refacerea unei stangi europene cu obiective acoperitoare noilor
dezechilibre aparute.
Eventualul esec al
actiunii decisive in acest sens va determina si esecul statului pacifist,
integrat, globalizat, supra-national care este Uniunea Europeana si exacerbarea
regimurilor nationaliste distopice. Imaginea unor astfel de spatii a fost
descrisa in opere literare cum ar fi 1984
a lui Orwell, Curajoasa lume noua a lui Aldous Huxley sau ultimul roman al lui
Michael Houellebeck, Resemnarea. Sa speram ca acestea raman doar idei ale
paginilor tiparite.
Multumesc prietenului meu fCh pentru interesantele discutii avute pe aceasta
tema.
Smaranda Dobrescu
Note
bibliografice: Europe’s Politics Of Dystopia, Nouriel
Roubini, Social European Journal, 31 octombrie 2015
.
2 comentarii:
In prelungirea lucrurilor interesante continute de postarea dvs va propun urmatorul citat: "Pour sortir du néolibéralisme, on peut définir plusieurs démarches : dans le court terme, celle que peuvent engager des gouvernements, sous la pression des mouvements, pour définir des politiques nouvelles ; dans le moyen terme, les efforts pour faire évoluer le système international et gagner des marges de manœuvre ; dans le long terme, les politiques alternatives de dépassement du capitalisme. Toutes ces démarches doivent être engagées dès aujourd’hui." Va sugerez sa cititi intreg articolul utilizand link-ul http://www.ritimo.org/Sortir-du-neoliberalisme
Acest articol pe langa analiza incearca sa schiteze si niste solutii.
Cu stimă,
Octavian Lupu
Substantial si elocvent.Dar cum se spune in studiu,noi vorbim noi ne auzim.
Cu stimă,
Dr.Mihai I Turcu |
Trimiteți un comentariu